17 definiții pentru exortație esortațiune essortațiune exhortație exhortațiune exortațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exortație sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~iune, (rar) exho~, exhorațiune, esortațiune / Pl: ~ii / E: fr exhortation, lat exhortatio, -onis] (Liv) 1 Înflăcărare, îndemnare a unei persoane sau a unei colectivități (prin cuvinte) Si: (liv) exortare (1). 2 Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc. Si: (liv) exortare (2).

EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exortation.

EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.

EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livresc, învechit) Cuvîntare prin care cineva îndeamnă stăruitor o persoană sau un grup de persoane la o acțiune.

EXORTÁȚIE s.f. (Liv.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [Var. exhortație, exhortațiune, exortațiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].

EXORTÁȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)

esortațiune sf vz exortație

essortațiune sf vz exortație

exhortație sf vz exortație

exhortațiune sf vz exortație

exortațiune sf vz exortație

EXHORTÁȚIE s.f. v. exortație.

EXHORTAȚIÚNE s.f. v. exortație.

EXORTAȚIÚNE s.f. v. exortație.

*exortațiúne f. (lat. exhortátio, -ónis). Rar. Îndemnare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exortáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortáția (-ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (-ți-i-)

exortáție s. f. (sil. -ți-e), art. exortáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: exortație
exortație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortație
  • exortația
plural
  • exortații
  • exortațiile
genitiv-dativ singular
  • exortații
  • exortației
plural
  • exortații
  • exortațiilor
vocativ singular
plural
esortațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
essortațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exhortație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortație
  • exhortația
plural
  • exhortații
  • exhortațiile
genitiv-dativ singular
  • exhortații
  • exhortației
plural
  • exhortații
  • exhortațiilor
vocativ singular
plural
exhortațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortațiune
  • exhortațiunea
plural
  • exhortațiuni
  • exhortațiunile
genitiv-dativ singular
  • exhortațiuni
  • exhortațiunii
plural
  • exhortațiuni
  • exhortațiunilor
vocativ singular
plural
exortațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortațiune
  • exortațiunea
plural
  • exortațiuni
  • exortațiunile
genitiv-dativ singular
  • exortațiuni
  • exortațiunii
plural
  • exortațiuni
  • exortațiunilor
vocativ singular
plural