2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exonerare sf [At: DER / Pl: ~rări / E: exonera] 1 Eliberare (totală sau parțială) de o datorie, de o obligație, de o sarcină Si: exonerație (1). 2 (Pex) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa Si: exonerație (2). 3 (Pex) Eliberare de răspundere printr-o dispoziție legală sau printr-o clauză contractuală Si: exonerație (3).

EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

EXONERÁRE, exonerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

EXONERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcină etc.; exonerație. [< exonera].

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERÁ, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.

EXONERÁ vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].

EXONERÁ vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)

*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exoneráre s. f., g.-d. art. exonerắrii; pl. exonerắri

exoneráre s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exonereáză

exonerá vb., ind. prez. 1 sg. exoneréz, 3 sg. și pl. exonereáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXONERÁRE (dup fr. exonération) s. f. (Dr.) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine culpei sale (forț majoră, culpa creditorului sau victimei și fapta unui terț pentru care debitorul nu răspunde). ◊ Clauze de e. (sau de nerăspundere) = clauze cuprinse într-un contract (cu excepția unor contracte în care sunt interzise) în temeiul cărora se obține o anume limitare a răspunderii debitorului pentru neexecutare.

Intrare: exonerare
exonerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exonerare
  • exonerarea
plural
  • exonerări
  • exonerările
genitiv-dativ singular
  • exonerări
  • exonerării
plural
  • exonerări
  • exonerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exonera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exonera
  • exonerare
  • exonerat
  • exoneratu‑
  • exonerând
  • exonerându‑
singular plural
  • exonerea
  • exonerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exonerez
(să)
  • exonerez
  • exoneram
  • exonerai
  • exonerasem
a II-a (tu)
  • exonerezi
(să)
  • exonerezi
  • exonerai
  • exonerași
  • exoneraseși
a III-a (el, ea)
  • exonerea
(să)
  • exonereze
  • exonera
  • exoneră
  • exonerase
plural I (noi)
  • exonerăm
(să)
  • exonerăm
  • exoneram
  • exonerarăm
  • exoneraserăm
  • exonerasem
a II-a (voi)
  • exonerați
(să)
  • exonerați
  • exonerați
  • exonerarăți
  • exoneraserăți
  • exoneraseți
a III-a (ei, ele)
  • exonerea
(să)
  • exonereze
  • exonerau
  • exonera
  • exoneraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)