EXONERARE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

exonerare sf [At: DER / Pl: ~rări / E: exonera] 1 Eliberare (totală sau parțială) de o datorie, de o obligație, de o sarcină Si: exonerație (1). 2 (Pex) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa Si: exonerație (2). 3 (Pex) Eliberare de răspundere printr-o dispoziție legală sau printr-o clauză contractuală Si: exonerație (3).

EXONERARE, exonerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

EXONERARE s.f. Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcină etc.; exonerație. [< exonera].

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

EXONERÁRE (dup fr. exonération) s. f. (Dr.) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine culpei sale (forț majoră, culpa creditorului sau victimei și fapta unui terț pentru care debitorul nu răspunde). ◊ Clauze de e. (sau de nerăspundere) = clauze cuprinse într-un contract (cu excepția unor contracte în care sunt interzise) în temeiul cărora se obține o anume limitare a răspunderii debitorului pentru neexecutare.