EXONERARE, exonerări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

exonerare sf [At: DER / Pl: ~rări / E: exonera] 1 Eliberare (totală sau parțială) de o datorie, de o obligație, de o sarcină Si: exonerație (1). 2 (Pex) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa Si: exonerație (2). 3 (Pex) Eliberare de răspundere printr-o dispoziție legală sau printr-o clauză contractuală Si: exonerație (3).

EXONERARE, exonerări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa. – V. exonera.

EXONERARE s.f. Acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; eliberare, achitare de o datorie, de o sarcină etc.; exonerație. [< exonera].

EXONERA, exonerez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) elibera (total sau parțial), de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

exonera vtr [At: GHICA, S. 558 / Pzi: ~rez / E: fr exonérer, lat exonerare] 1-2 A (se) elibera (total sau parțial) de o datorie, de o obligație, de o sarcină.

*EXONERA (-erez) I. vb. tr. A scăpa, a libera, de o sarcină, de o obligațiune. II. vb. refl. A se plăti de o datorie, a se libera de o obligațiune: nu este exemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani I. -GH. [fr.].

EXONERA, exonerez, vb. I. Tranz. (Rar) A scuti pe cineva, total sau parțial, de o datorie, de o obligație, de o sarcină. – Din fr. exonérer, lat. exonerare.

EXONERA, exonerez, vb. I. Refl. (Rar) A se achita de o datorie, de o obligație etc. Nu este esemplu ca un proprietar să nu se exonereze în mai puțin de treizeci de ani, plătind sau o amortizare mai mare, sau dînd aconturi de cîte ori nimerește un an bun. GHICA, S. 558.

EXONERA vb. I. tr., refl. A (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație etc. [< fr. exonérer, lat. exonerare].

EXONERA vb. tr., refl. a (se) elibera, a (se) achita (de) o obligație, (de) o datorie. (< fr. exonérer, lat. exonerare)

*exoneréz v. tr. (lat. exónero, -áre, a descărca, d. onus, óneris, sarcină. V. oneros). Desărcinez, dispensez.

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonerare s. f., g.-d. art. exonerării; pl. exonerări

exonera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exonerez, 3 exonerează; conj. prez. 1 sg. să exonerez, 3 să exonereze

exonera (a ~) vb., ind. prez. 3 exonerează

exonera vb., ind. prez. 1 sg. exonerez, 3 sg. și pl. exonerează

EXONERÁRE (dup fr. exonération) s. f. (Dr.) Eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația (prevăzută de lege sau de un contract) din cauze străine culpei sale (forț majoră, culpa creditorului sau victimei și fapta unui terț pentru care debitorul nu răspunde). ◊ Clauze de e. (sau de nerăspundere) = clauze cuprinse într-un contract (cu excepția unor contracte în care sunt interzise) în temeiul cărora se obține o anume limitare a răspunderii debitorului pentru neexecutare.