2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exfoliere sf [At: COSTINESCU, 406 / V: (înv) ~iare / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: exfolia] 1 (Med) Exfoliație (1). 2 (Bot) Desfrunzire. 3 (Bot) Cojire. 4 (Bot) Boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, provocată de o ciupercă parazită, care constă în înnegrirea, fisurarea și desprinderea în bucăți mici a scoarței Si: exfoliație (4) 5 (Teh) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui metal sau unei piese.

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

EXFOLIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) exfolia; cojire; desfrunzire; exfoliație; (geol.) descuamare. [Pron. -li-e-. / < exfolia].

exfolia [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr exfolier, lat exfoliare] (Rar) 1-2 vtr A (se) scutura (frunzele sau petalele). 3-4 vtr (D. piele, oase etc.) A (se) desface în fâșii subțiri Si: a (se) coji, a (se) descuama. 5 vt (Mtg) A lamina în foi subțiri.

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.[1]

  1. În original, incorect acc.: EXFOLÍA. LauraGellner

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.

EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].

EXFOLIÁ vb. tr., refl. 1. a (se) desprinde în lame subțiri, a (se) coji. 2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi. (< lat. exfoliare, fr. exfolier)

EXFOLIÁNT, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) care rezultă din exfoliere (1). (< exfolia + -ant)

*exfoliéz v. tr. (lat. ex-foliare, d. folium, foaĭe; it. sfogliare, fr. effeuiller și exfolier. V. foaĭe, inter-foliez). Privez de foĭ orĭ de petale. Divid în lame supțirĭ și superficiale: a exfolia ardezie. V. refl. Mă prefac în foĭ, în lamele: pelea capuluĭ se exfoliază și formează mătreața.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

exfoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)

exfoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. exfoliéz, 3 sg. și pl. exfoliáză, 1 pl. exfoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. exfoliéze; ger. exfoliínd (sil. -li-ind)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

exfoliere, (engl.= exfoliation), desfacerea unei roci masive, supuse acțiunii agenților externi, în pături concentrice, de-a lungul unor supr. de separare curbe. E. este specifică rocilor cu structură granulară, omogenă, de tipul granitelor, gresiilor etc. Sin. descuamare.

Intrare: exfoliere
exfoliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exfoliere
  • exfolierea
plural
  • exfolieri
  • exfolierile
genitiv-dativ singular
  • exfolieri
  • exfolierii
plural
  • exfolieri
  • exfolierilor
vocativ singular
plural
exfoliare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exfoliare
  • exfoliarea
plural
  • exfolieri
  • exfolierile
genitiv-dativ singular
  • exfolieri
  • exfolierii
plural
  • exfolieri
  • exfolierilor
vocativ singular
plural
Intrare: exfolia
  • silabație: -li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exfolia
  • exfoliere
  • exfoliat
  • exfoliatu‑
  • exfoliind
  • exfoliindu‑
singular plural
  • exfolia
  • exfoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exfoliez
(să)
  • exfoliez
  • exfoliam
  • exfoliai
  • exfoliasem
a II-a (tu)
  • exfoliezi
(să)
  • exfoliezi
  • exfoliai
  • exfoliași
  • exfoliaseși
a III-a (el, ea)
  • exfolia
(să)
  • exfolieze
  • exfolia
  • exfolie
  • exfoliase
plural I (noi)
  • exfoliem
(să)
  • exfoliem
  • exfoliam
  • exfoliarăm
  • exfoliaserăm
  • exfoliasem
a II-a (voi)
  • exfoliați
(să)
  • exfoliați
  • exfoliați
  • exfoliarăți
  • exfoliaserăți
  • exfoliaseți
a III-a (ei, ele)
  • exfolia
(să)
  • exfolieze
  • exfoliau
  • exfolia
  • exfoliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)