2 intrări

14 definiții

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia.

exfoliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

exfoliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. exfoliérii; pl. exfoliéri

EXFOLIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) exfolia; cojire; desfrunzire; exfoliație; (geol.) descuamare. [Pron. -li-e-. / < exfolia].

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.

În original, incorect acc.: EXFOLÍA. - LauraGellner

EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier.

exfoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 exfoliáză, 1 pl. exfoliém (-li-em); conj. prez. 3 să exfoliéze; ger. exfoliínd (-li-ind)

exfoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. exfoliéz, 3 sg. și pl. exfoliáză, 1 pl. exfoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. exfoliéze; ger. exfoliínd (sil. -li-ind)

EXFOLIÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (Metal.) A lamina în foi subțiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].

EXFOLIÁ vb. tr., refl. 1. a (se) desprinde în lame subțiri, a (se) coji. 2. a (se) scutura, a (se) desfrunzi. (< lat. exfoliare, fr. exfolier)

EXFOLIÁNT, -Ă adj., s. n. (produs cosmetic) care rezultă din exfoliere (1). (< exfolia + -ant)

*exfoliéz v. tr. (lat. ex-foliare, d. folium, foaĭe; it. sfogliare, fr. effeuiller și exfolier. V. foaĭe, inter-foliez). Privez de foĭ orĭ de petale. Divid în lame supțirĭ și superficiale: a exfolia ardezie. V. refl. Mă prefac în foĭ, în lamele: pelea [!] capuluĭ se exfoliază și formează mătreața.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

exfoliere, (engl.= exfoliation) ,desfacerea unei roci masive, supuse acțiunii agenților externi, în pături concentrice, de-a lungul unor supr. de separare curbe. E. este specifică rocilor cu structură granulară, omogenă, de tipul granitelor, gresiilor etc. Sin. descuamare.

Intrare: exfolia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exfolia exfoliere exfoliat exfoliind singular plural
exfolia exfoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exfoliez (să) exfoliez exfoliam exfoliai exfoliasem
a II-a (tu) exfoliezi (să) exfoliezi exfoliai exfoliași exfoliaseși
a III-a (el, ea) exfolia (să) exfolieze exfolia exfolie exfoliase
plural I (noi) exfoliem (să) exfoliem exfoliam exfoliarăm exfoliaserăm, exfoliasem*
a II-a (voi) exfoliați (să) exfoliați exfoliați exfoliarăți exfoliaserăți, exfoliaseți*
a III-a (ei, ele) exfolia (să) exfolieze exfoliau exfolia exfoliaseră
Intrare: exfoliere
exfoliere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exfoliere exfolierea
plural exfolieri exfolierile
genitiv-dativ singular exfolieri exfolierii
plural exfolieri exfolierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)