2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

exersare sf [At: BULETIN, G. (1844), 129 1/14 / P: eg-zer~ / Pl: ~sări / E: exersa] 1 Efectuare sistematică și repetată a unor exerciții (1) în scopul dezvoltării unor calități fizice, morale sau intelectuale (sau formării unor deprinderi) Si: exercițiu (1), exercitare (1). 2 (Îvr) Exercitare (5). 3 (Rar) Instruire a soldaților. 4 Interpretare repetată a unei piese muzicale vocale (sau instrumentale) în scopul familiarizării cu piesa respectivă (sau cu un instrument muzical).

EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.

EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.

EXERSÁRE s. f. Acțiunea de a exersa. Exersarea unei bucăți muzicale.

exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri

exersáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exersării; pl. exersări

EXERSÁRE s.f. Acțiunea de a exersa. [< exersa].

exersa [At: PLEȘOIANU, T. IV, 156/19 / V: (înv) ese, eze~, eczerța / P: eg-zer~ / Pzi: ~sez / E: fr exercer, lat exercere] 1-4 vtr A (se) supune la exerciții (1-2) sistematice, în scopul dezvoltării calităților fizice, morale sau intelectuale sau formării unor deprinderi Si: a (se) antrena, a (se) forma, a (se) exercita (1), (îvr) a (se) exerselui, a (se) exerțirui. 5 vt (Îvr; c.i. un drept, un privilegiu etc.) A exercita (4). 6 vt (Înv) A exercita (3). 7 vt (Înv; c.i. o funcție, o profesie etc.) A exercita (2). 8 vt (Rar; c.i. soldați) A instrui. 9 vt (Îvr; c.i. indică o acțiune) A exercita (7). 10 vi A face exerciții (7) la un instrument muzical. 11 vt A studia o piesă muzicală vocală (sau instrumentală), insistând asupra dificultăților tehnice.

EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.

EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer.

EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. (Adesea urmat de determinări indicînd mai ales un instrument muzical, introduse prin prep. «la») A face exerciții. A exersa la vioară.Tranz. (Cu privire la o bucată muzicală, o figură de dans etc.) A studia insistînd asupra dificultăților tehnice și repetînd părțile grele. Exersează o sonată la pian.

exersá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exerseáză

exersá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exerséz, 3 sg. și pl. exerseáză

EXERSÁ vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.)

EXERSÁ vb. I. intr. A cânta, a face exerciții (la un instrument). ♦ tr. A învăța să cânte, a studia (mai ales dificultățile unei bucăți muzicale). [Pron. eg-zer-. / < fr. exercer].

EXERSÁ vb. intr., tr. a face exerciții. (< fr. exercer)

A EXERSÁ ~éz intranz. A face exerciții. /<fr. exercer

exersà v. 1. a forma, a dresa prin exerciții: a exersa pe soldați, pe elevi; 2. a pune în mișcare, în activitate: a-și exersa corpul, memoria (= fr. exercer).

arată toate definițiile

Intrare: exersa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exersa
  • exersare
  • exersat
  • exersând
singular plural
  • exersea
  • exersați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exersez
(să)
  • exersez
  • exersam
  • exersai
  • exersasem
a II-a (tu)
  • exersezi
(să)
  • exersezi
  • exersai
  • exersași
  • exersaseși
a III-a (el, ea)
  • exersea
(să)
  • exerseze
  • exersa
  • exersă
  • exersase
plural I (noi)
  • exersăm
(să)
  • exersăm
  • exersam
  • exersarăm
  • exersaserăm
  • exersasem
a II-a (voi)
  • exersați
(să)
  • exersați
  • exersați
  • exersarăți
  • exersaserăți
  • exersaseți
a III-a (ei, ele)
  • exersea
(să)
  • exerseze
  • exersau
  • exersa
  • exersaseră
esersa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezersa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exersare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exersare
  • exersarea
plural
  • exersări
  • exersările
genitiv-dativ singular
  • exersări
  • exersării
plural
  • exersări
  • exersărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)