exersa [At: PLEȘOIANU, T. IV, 156/19 / V: (înv) ese, eze~, eczerța / P: eg-zer~ / Pzi: ~sez / E: fr exercer, lat exercere] 1-4 vtr A (se) supune la exerciții (1-2) sistematice, în scopul dezvoltării calităților fizice, morale sau intelectuale sau formării unor deprinderi Si: a (se) antrena, a (se) forma, a (se) exercita (1), (îvr) a (se) exerselui, a (se) exerțirui. 5 vt (Îvr; c.i. un drept, un privilegiu etc.) A exercita (4). 6 vt (Înv) A exercita (3). 7 vt (Înv; c.i. o funcție, o profesie etc.) A exercita (2). 8 vt (Rar; c.i. soldați) A instrui. 9 vt (Îvr; c.i. indică o acțiune) A exercita (7). 10 vi A face exerciții (7) la un instrument muzical. 11 vt A studia o piesă muzicală vocală (sau instrumentală), insistând asupra dificultăților tehnice.

EXERSA, exersez, vb. I. Intranz. (Adesea urmat de determinări indicînd mai ales un instrument muzical, introduse prin prep. «la») A face exerciții. A exersa la vioară. ♦ Tranz. (Cu privire la o bucată muzicală, o figură de dans etc.) A studia insistînd asupra dificultăților tehnice și repetînd părțile grele. Exersează o sonată la pian.

EXERSA vb. I. intr. A cînta, a face exerciții (la un instrument). ♦ tr. A învăța să cînte, a studia (mai ales dificultățile unei bucăți muzicale). [Pron. eg-zer-. / < fr. exercer].

EXERSA vb. intr., tr. a face exerciții. (< fr. exercer)

A EXERSA ~ez intranz. A face exerciții. /<fr. exercer

exersà v. 1. a forma, a dresa prin exerciții: a exersa pe soldați, pe elevi; 2. a pune în mișcare, în activitate: a-și exersa corpul, memoria (= fr. exercer).

esersa v vz exersa

ezersa v vz exersa

exersa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exersez, 3 exersează; conj. prez. 1 sg. să exersez, 3 să exerseze

exersa (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exersează

exersa vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exersez, 3 sg. și pl. exersează

EXERSA vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.)

EXERSA vb. (reg.) a slomni. (A ~ la vioară.)