exersa [At: PLEȘOIANU, T. IV, 156/19 / V: (înv) ese, eze~, eczerța / P: eg-zer~ / Pzi: ~sez / E: fr exercer, lat exercere] 1-4 vtr A (se) supune la exerciții (1-2) sistematice, în scopul dezvoltării calităților fizice, morale sau intelectuale sau formării unor deprinderi Si: a (se) antrena, a (se) forma, a (se) exercita (1), (îvr) a (se) exerselui, a (se) exerțirui. 5 vt (Îvr; c.i. un drept, un privilegiu etc.) A exercita (4). 6 vt (Înv) A exercita (3). 7 vt (Înv; c.i. o funcție, o profesie etc.) A exercita (2). 8 vt (Rar; c.i. soldați) A instrui. 9 vt (Îvr; c.i. indică o acțiune) A exercita (7). 10 vi A face exerciții (7) la un instrument muzical. 11 vt A studia o piesă muzicală vocală (sau instrumentală), insistând asupra dificultăților tehnice.