3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

exercitare sf [At: BOJINCĂ, A. II, 165 / V: (înv) ese~ / P: eg-zer~ / Pl: ~tări / E: exercita] 1 (Înv) Exersare (1). 2 (Rar) Exercițiu. 3 Practicare a unei funcții, a unei profesii Si: profesare. 4 Valorificare a unui drept, a unui privilegiu etc. 5 Îndeplinire a unei acțiuni Si: realizare, efectuare, (înv) exersare (2). corectată

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita (o îndeletnicire); practicarea unei profesiuni, a unei funcții. Exercitarea profesiunii de medic. ♦ Îndeplinirea unui rol, a unei activități. Exercitarea dreptului de vot.De secretarul organizației de bază depinde în mare măsură justa exercitare a dreptului de control al organizației de bază. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683.

exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri

exercitáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exercitării; pl. exercitări

EXERCITÁRE s. v. profesare.

EXERCITÁRE s.f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [< exercita].

exercita [At: POTECA, F. 187/12 / V: (înv) ese~, eze~, (reg) esărțita / P: eg-zer~ / Pzi: exercit, (înv) ~tez / E: lat exercitare] 1 vt (Înv) A exersa (1). 2 vt (C. i. o funcție, o profesie etc.) A practica. 3 vt A acționa în mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca, a influența, (înv) ci exersa (6). 4 vt (C. i. un drept, un privilegiu, un sentiment) A valorifica. 5 vr (Rar; îf esercita) A se ocupa. 6 vt (Rar) A instrui. 7 vt (C. i. o acțiune) A realiza.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie, o funcție) A îndeplini, a se ocupa cu..., a practica. Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. În zburarea lor... graurii par a fi supuși ta o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influențe etc.) A manifesta, a face să fie simțit, a pune în acțiune. Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, SP. CR. 93. Poate doar să exercit vreo presiune murală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. – Accentuat și: (prez. ind.) exercít.

exercitá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exércită

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. și pl. exércítă

EXERCITÁ vb. v. profesa.

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. și exercít), -tez. / < lat. exercitare].

EXERCITÁ vb. tr. 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< lat. exercitare)

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare

arată toate definițiile

Intrare: exercita (VT6)
exercita (VT6) verb grupa I conjugarea I
verb (VT6)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercită exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercit (să) exercit exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exerciți (să) exerciți exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercită (să) exercite exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercită (să) exercite exercitau exercita exercitaseră
Intrare: exercitare
exercitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exercitare exercitarea
plural exercitări exercitările
genitiv-dativ singular exercitări exercitării
plural exercitări exercitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exercita (VT201)
exercita (VT201) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercitea exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercitez (să) exercitez exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exercitezi (să) exercitezi exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercitea (să) exerciteze exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercitea (să) exerciteze exercitau exercita exercitaseră
esărțita
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
esercita
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)