3 intrări

20 de definiții

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.

EXERCITÁRE, exercitări, s. f. Acțiunea de a exercita (o îndeletnicire); practicarea unei profesiuni, a unei funcții. Exercitarea profesiunii de medic. ♦ Îndeplinirea unui rol, a unei activități. Exercitarea dreptului de vot.De secretarul organizației de bază depinde în mare măsură justa exercitare a dreptului de control al organizației de bază. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2683.

exercitáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exercitắrii; pl. exercitắri

exercitáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exercitării; pl. exercitări

EXERCITÁRE s. v. profesare.

EXERCITÁRE s.f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [< exercita].

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ, exércit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie, o funcție) A îndeplini, a se ocupa cu..., a practica. Sînt singurul martor al medicului și medicul mă roagă să-mi exercit entitatea. ARGHEZI, P. T. 94. Unii se duc ca să cîștige viața... exercitînd negoț sau industrii. ODOBESCU, S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS, Z. I 170. În zburarea lor... graurii par a fi supuși ta o tactică ce se exercită cu o disciplină militară. ODOBESCU, S. III 30. 2. Cu privire la privilegii, drepturi, influențe etc.) A manifesta, a face să fie simțit, a pune în acțiune. Acești oameni... au exercitat o mare înrîurire prin personalitatea lor. IBRĂILEANU, SP. CR. 93. Poate doar să exercit vreo presiune murală prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE, O. VII 198. – Accentuat și: (prez. ind.) exercít.

exercitá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exércită

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. și pl. exércítă

EXERCITÁ vb. v. profesa.

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcție, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acțiune, în mișcare, a face simțit (o influență, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. și exercít), -tez. / < lat. exercitare].

EXERCITÁ vb. tr. 1. a îndeplini o funcție, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influență, un drept etc. (< lat. exercitare)

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influență, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare

exercità v. 1. a exersa; 2. a practica, a împlini: a exercita o funcțiune; 3. fig. a produce: a exercita o influență oarecare.

*exércit și -éz, a v. tr. (lat. exército, -áre, frecŭentativ, d. exercere, a exercita, d. arcére, a opri, a depărta. V. coercibil). Învăț, deprind, instruesc, dezvolt, formez: a exercita soldațiĭ, eleviĭ, caiĭ; a exercita corpu, mintea. Fig. Practic, mă folosesc de: a exercita medicina. Îndeplinesc: a exercita o funcțiune. Exercit un drept, mă folosesc de el, îl întrebuințez. Exercit o autoritate absolută asupra cuĭva, îl domin absolut. – Ob. egzércit și (barb.) egzersez (după fr. exercer).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXERCITÁRE s. practicare, profesare. (~ unei profesiuni.)

EXERCITÁ vb. a face, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.)

Intrare: exercita (VT6)
exercita (VT6) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercită exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercit (să) exercit exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exerciți (să) exerciți exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercită (să) exercite exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercită (să) exercite exercitau exercita exercitaseră
Intrare: exercitare
exercitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exercitare exercitarea
plural exercitări exercitările
genitiv-dativ singular exercitări exercitării
plural exercitări exercitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exercita (VT201)
exercita (VT201) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exercita exercitare exercitat exercitând singular plural
exercitea exercitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exercitez (să) exercitez exercitam exercitai exercitasem
a II-a (tu) exercitezi (să) exercitezi exercitai exercitași exercitaseși
a III-a (el, ea) exercitea (să) exerciteze exercita exercită exercitase
plural I (noi) exercităm (să) exercităm exercitam exercitarăm exercitaserăm, exercitasem*
a II-a (voi) exercitați (să) exercitați exercitați exercitarăți exercitaserăți, exercitaseți*
a III-a (ei, ele) exercitea (să) exerciteze exercitau exercita exercitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)