14 definiții pentru excrescență escrescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.). – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.

excrescență sf [At: LM / V: (înv) esc~ / Pl: ~e / E: lat excrescentia] 1 Protuberanță cu aspect tumoral pe suprafața pielii sau a unui organ Vz nodul, tubercul, vegetație. 2 Umflătură pe suprafața unei plante. 3 (Pex) Proeminență pe o suprafață plană.

EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Țesut cu aspect de tumoare crescut pe suprafața unui organ sau a corpului. – Din lat. excrescentia. Cf. fr. excroissance.

EXCRESCÉNȚĂ, excrescențe, s. f. Umflătură sau creștere anormală a unui organ sau numai a unei porțiuni de organ.

EXCRESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, ceea ce crește anormal pe un organ, pe o porțiune a corpului. [< lat. excrescentia, cf. fr. excroissance].

EXCRESCÉNȚĂ s. f. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism. (< lat. excrescentia, după fr. excroissance)

EXCRESCÉNȚĂ ~e f. Tumoare externă care se formează pe corpul omului, al unui animal (negi, polipi etc.) sau al unor plante. [G.-D. excrescenței; Sil. ex-cres-cen-ță] /<fr. excrescentia

excrescență f. 1. umflătură pe partea exterioară a corpului; 2. parte răsărită la plante.

*excrescénță f., pl. e (d. lat. excrescere, a crește, a ĭeși în relief, cu sufixu -ență). Ĭeșitură, crescătură pe pelea animalelor (saŭ pe scoarța plantelor), ca negiĭ ș. a.

escrescență sf vz excrescență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe

excrescénță s. f., g.-d. art. excrescénței; pl. excrescénțe

Intrare: excrescență
excrescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excrescență
  • excrescența
plural
  • excrescențe
  • excrescențele
genitiv-dativ singular
  • excrescențe
  • excrescenței
plural
  • excrescențe
  • excrescențelor
vocativ singular
plural
escrescență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

excrescență escrescență

  • 1. Formațiune rezultată în urma unei creșteri tisulare în exces, realizând denivelări pe anumite suprafețe (polip, vegetații, neg etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: