12 definiții pentru excrement

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale.

excremént s. n., pl. excreménte

excremént s. n., pl. excreménte

EXCREMÉNT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.).

EXCREMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum].

EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum)

EXCREMÉNT ~e n. mai ales la pl. Materie rezultată din digestie; materii fecale. /<fr. excrément, lat. excrementum

*excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérbere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.

excremente n. pl. tot ce iese din corp într'un mod natural.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCREMÉNT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.), (pop.) căcát, scî́rnă, scăpắu, (reg.) scîrnăvíe, spurc, spurcát, spurcăciúne, (înv.) scrémet, (fam.) cáca, cóco, gî́li, (fig.) rahát, (eufemistic) scáun.

Intrare: excrement
excrement substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excrement excrementul
plural excremente excrementele
genitiv-dativ singular excrement excrementului
plural excremente excrementelor
vocativ singular
plural