18 definiții pentru excrement escremânt escrement escremint excremânt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excrement sn [At: ÎNV. FRĂG. 48/15 / V: (înv, reg) esc~, escremânt, escremint, (îvr) ~mânt[1], scremânt, scre~ (pl: scremenți sm) / Pl: ~e / E: fr excrément, lat excrementum] 1 (Mpl) Materii evacuate pe cale naturală din corpul omului, al animalelor. 2 (Spc) Materii fecale. 3 (Pgn; înv, lpl, îf escreminte) Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 (Rar; îf excremânt) Persoană abjectă, demnă de dispreț. corectată

  1. ~mânt~mânt LauraGellner

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale.

EXCREMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum].

EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum)

EXCREMÉNT ~e n. mai ales la pl. Materie rezultată din digestie; materii fecale. /<fr. excrément, lat. excrementum

*excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérnere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.

ESCREMÉNT s.n. v. excrement.

excremente n. pl. tot ce iese din corp într’un mod natural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excremént s. n., pl. excreménte

excremént s. n., pl. excreménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCREMÉNT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.).

EXCREMENT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.), (pop.) căcat, scîrnă, scăpău, (reg.) scîrnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gîli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.

Intrare: excrement
excrement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excrement
  • excrementul
  • excrementu‑
plural
  • excremente
  • excrementele
genitiv-dativ singular
  • excrement
  • excrementului
plural
  • excremente
  • excrementelor
vocativ singular
plural
escremânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escrement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escrement
  • escrementul
  • escrementu‑
plural
  • escremente
  • escrementele
genitiv-dativ singular
  • escrement
  • escrementului
plural
  • escremente
  • escrementelor
vocativ singular
plural
escremint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excremânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)