18 definiții pentru excrement escremânt escrement escremint excremânt

excrement sn [At: ÎNV. FRĂG. 48/15 / V: (înv, reg) esc~, escremânt, escremint, (îvr) ~mânt[1], scremânt, scre~ (pl: scremenți sm) / Pl: ~e / E: fr excrément, lat excrementum] 1 (Mpl) Materii evacuate pe cale naturală din corpul omului, al animalelor. 2 (Spc) Materii fecale. 3 (Pgn; înv, lpl, îf escreminte) Resturi nefolositoare Si: gunoi. 4 (Rar; îf excremânt) Persoană abjectă, demnă de dispreț. corectată

  1. ~mânt~mânt LauraGellner

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. Materie rezultată din digestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor prin anus; (materii) fecale; murdărie (1). – Din fr. excrément, lat. excrementum.

EXCREMÉNT, excremente, s. n. (Mai ales la pl.) Materie eliminată din corpul oamenilor sau al animalelor; materii fecale.

excremént s. n., pl. excreménte

excremént s. n., pl. excreménte

EXCREMÉNT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.).

EXCREMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Materie evacuată pe cale naturală din corpul animalelor prin defecație; materii fecale. [Pl. -te, var. escrement s.n. / < fr. excrément, cf. lat. excrementum].

EXCREMÉNT s. n. (pl.) fecale. (< fr. excrément, lat. excrementum)

EXCREMÉNT ~e n. mai ales la pl. Materie rezultată din digestie; materii fecale. /<fr. excrément, lat. excrementum

*excremént n., pl. e (lat. ex-crementum, d. ex-cérbere, a cerne, a separa). Fiziol. Materie eliminată din corp pe căile naturale, maĭ ales vorbind de materiile fecale.

ESCREMÉNT s.n. v. excrement.

excremente n. pl. tot ce iese din corp într’un mod natural.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCREMENT s. (FIZIOL.; mai ales la pl.) fecale (pl.), (pop.) căcat, scîrnă, scăpău, (reg.) scîrnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gîli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.

Intrare: excrement
excrement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excrement excrementul
plural excremente excrementele
genitiv-dativ singular excrement excrementului
plural excremente excrementelor
vocativ singular
plural
escremânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escrement substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escrement escrementul
plural escremente escrementele
genitiv-dativ singular escrement escrementului
plural escremente escrementelor
vocativ singular
plural
escremint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excremânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.