15 definiții pentru excluziune escluzie excluzie exclusiune exclusie esclusiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.

EXCLUZIÚNE, excluziuni, s. f. 1. Excludere, interdicție. 2. (Log.) Relație care există între două propoziții care nu pot fi valabile împreună. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.

EXCLUZIÚNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicție. ◊ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].

EXCLUZIÚNE s. f. 1. excludere, interdicție. ♦ (fiz.) principiul ĩi = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 2. (log.) relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. (< fr. exclusion)

*excluziúne f. (lat. exclúsio, -ónis). Acțiunea de a exclude, dare afară.

excluzie sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (înv) esc~, escluziune, ~ziune / P: ex-clu~ / Pl: ~ii / E: fr exclusion, lat exclusio, -onis] 1-5 Excludere (1-5). 6 (Rar) Exceptare. 7 (Îlv) A face ~ziune A face excepție Si: a excepta. 8 (Îf excluziune) Interdicție. 9 (Fiz; îf excluziune; îs) Principiul ~ziunii Principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice. 10 (Log; îf excluziune) Relație între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate. 11 (Med) Intervenție chirurgicală prin care o porțiune dintr-un organ sau organul în întregime, fără a fi extirpat, este scos din circuitul fiziologic.

ESCLUSIÚNE s.f. v. excluziune.

EXCLÚSIE s.f. v. excluziune.

EXCLUSIÚNE s.f. v. excluziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excluziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni

excluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCLUZIÚNE s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.

excluziune s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.

Intrare: excluziune
excluziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excluziune
  • excluziunea
plural
  • excluziuni
  • excluziunile
genitiv-dativ singular
  • excluziuni
  • excluziunii
plural
  • excluziuni
  • excluziunilor
vocativ singular
plural
escluzie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excluzie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exclusiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusiune
  • exclusiunea
plural
  • exclusiuni
  • exclusiunile
genitiv-dativ singular
  • exclusiuni
  • exclusiunii
plural
  • exclusiuni
  • exclusiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusie
  • exclusia
plural
  • exclusii
  • exclusiile
genitiv-dativ singular
  • exclusii
  • exclusiei
plural
  • exclusii
  • exclusiilor
vocativ singular
plural
esclusiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esclusiune
  • esclusiunea
plural
  • esclusiuni
  • esclusiunile
genitiv-dativ singular
  • esclusiuni
  • esclusiunii
plural
  • esclusiuni
  • esclusiunilor
vocativ singular
plural

excluziune escluzie excluzie exclusiune exclusie esclusiune

    • 1.1. fizică Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan același ansamblu de numere cuantice.
      surse: DN
  • 2. logică Relație care există între două propoziții care nu pot fi simultan adevărate.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: