opțiuni
  • info

11 definiții pentru exclusivitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCLUSIVITATE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité.

EXCLUSIVITATE, exclusivități, s. f. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv la o acțiune. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivité.

exclusivitate sf [At: ROM. LIT. 3851/7 / V: (înv) escluzi~, ~uzi~ / P: ex-clu~ / Pl: ~tăți / E: fr exclusivité] 1-2 Stare a două lucruri care se exclud (2-3). 3-4 (Îljv) În (sau cu) ~ Numai. 5-6 (Îal) Mai ales. 7-8 (Îal) Cu excluderea tuturor celorlalți. 9-10 Situația sau calitatea a ceea ce este exclusiv (14). 11-12 Dreptul sau calitatea cuiva de a fi proprietar al unui lucru. 13-14 Dreptul sau calitatea cuiva de a se bucura singur de anumite privilegii. 15-16 Drept exclusiv (5-6) la o acțiune. corectat(ă)

EXCLUSIVITATE s. f. Starea a două lucruri care se exclud între ele. Raport de exclusivitate. ◊ Loc. adv. În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. Banca de Stat deține în exclusivitate dreptul plăților în devize.

EXCLUSIVITATE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ Drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte, de a proiecta un film etc. ◊ În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți. [Cf. fr. exclusivité].

EXCLUSIVITATE ~ăți f. Caracter exclusiv. ◊ În ~ excluzând alte alternative. /<fr. exclusivité

escluzivitate sf vz exclusivitate

excluzivitate sf vz exclusivitate

*excluzivitáte f. Calitatea de a fi excluziv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exclusivitate s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități

exclusivitate s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități

exclusivitate s. f., g.-d. art. exclusivității; pl. exclusivități

Intrare: exclusivitate
exclusivitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclusivitate
  • exclusivitatea
plural
  • exclusivități
  • exclusivitățile
genitiv-dativ singular
  • exclusivități
  • exclusivității
plural
  • exclusivități
  • exclusivităților
vocativ singular —
plural —
excluzivitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excluzivitate
  • excluzivitatea
plural
  • excluzivități
  • excluzivitățile
genitiv-dativ singular
  • excluzivități
  • excluzivității
plural
  • excluzivități
  • excluzivităților
vocativ singular —
plural —
escluzivitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exclusivitate, exclusivitățisubstantiv feminin

  • 1. Stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Raport de exclusivitate. DLRLC
    • 1.1. Drept exclusiv la o acțiune. DEX '09 DEX '98 DN
      • chat_bubble locuțiune adverbială În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        sinonime: exclusiv
        • format_quote Banca de Stat deține în exclusivitate dreptul plăților în devize. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.