exclusivitate sf [At: ROM. LIT. 385¹/7 / V: (înv) escluzi~, ~uzi~ / P: ex-clu~ / Pl: ~tăți / E: fr exclusivité] 1-2 Stare a două lucruri care se exclud (2-3). 3-4 (Îljv) În (sau cu) ~ Numai. 5-6 (Îal) Mai ales. 7-8 (Îal) Cu excluderea tuturor celorlalți. 9-10 Situația sau calitatea a ceea ce este exclusiv (14). 11-12 Dreptul sau calitatea cuiva de a fi proprietar al unui lucru. 13-14 Dreptul sau calitatea cuiva de a se bucura singur de anumite privilegii. 15-16 Drept exclusiv (5-6) la o acțiune. corectat(ă)