exclus, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) eschis, (înv) esc~ / P: ex-clus / Pl: ~uși, ~e / E: exclude] 1 (D. persoane) Care este înlăturat dintr-o funcție, organizație, școală etc. 2 Îndepărtat. 3 Care nu se admite Si: interzis. 4 (D. două elemente) Care se resping reciproc. 5 Exceptat. 6 Care, în condițiile date, nu poate să fie, să existe, să se întâmple. 7 (Îe) A fi (sau a nu fi) ~ ca (sau să) A fi (sau a nu fi) posibil. corectat(ă)

EXCLUS, -Ă, excluși, -se, adj. Care, în condițiile date, nu-i posibil să fie, să existe, să se întîmple. Vagoanele sînt lungi și largi, încăpătoare, și la orice oră a zilei ori a nopții este exclusă înghesuiala. STANCU, U.R.S.S. 20. ♦ (Despre persoane) Îndepărtat, scos (dintr-o organizație, dintr-o instituție).

EXCLUS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / < exclude].

EXCLUS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude)

EXCLUS ~să (~și, ~se) (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. /v. a exclude

eschide v vz exclude

eschis, ~ă a vz exclus

eschiude v vz exclude

esclude v vz exclude

esclus, ~ă a vz exclus

exclude [At: (a. 1632) PAIMAITESCU, O.Ț. 187 / V: (îvr) eschiu~, esc~ / P: ex-clu~ / Pzi: exclud / E: lat excludere] 1 vt A înlătura pe cineva dintr-un loc (organizație, școală etc.) în care era admis la început. 2 vt A îndepărta. 3 vt A nu admite Si: a interzice. 4 vtr (D. două elemente) A (se) respinge. 5 vt A excepta.

EXCLUDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

ESCLUDE vb. III. v. exclude.

ESCLUS, -Ă adj. v. exclus.

EXCLUDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p. i. exclud, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLUDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLUDE exclud tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr’o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez: a exclude pe cine-va dintr’o societate, un articul dintr’o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.

exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud, 2 sg. excluzi, 3 sg. exclude; conj. prez. 1 sg. să exclud, 3 să excludă; ger. excluzând; part. exclus

exclude (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud; ger. excluzând; part. exclus

exclude vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclud; ger. excluzând; part. exclus

exclud.

EXCLUS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)

EXCLUS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)

EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

A exclude ≠ a include