2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exclus, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) eschis, (înv) esc~ / P: ex-clus / Pl: ~uși, ~e / E: exclude] 1 (D. persoane) Care este înlăturat dintr-o funcție, organizație, școală etc. 2 Îndepărtat. 3 Care nu se admite Si: interzis. 4 (D. două elemente) Care se resping reciproc. 5 Exceptat. 6 Care, în condițiile date, nu poate să fie, să existe, să se întâmple. 7 (Îe) A fi (sau a nu fi) ~ ca (sau ) A fi (sau a nu fi) posibil. corectată

EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.

EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.

EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj. Care, în condițiile date, nu-i posibil să fie, să existe, să se întîmple. Vagoanele sînt lungi și largi, încăpătoare, și la orice oră a zilei ori a nopții este exclusă înghesuiala. STANCU, U.R.S.S. 20. ♦ (Despre persoane) Îndepărtat, scos (dintr-o organizație, dintr-o instituție).

EXCLÚS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / < exclude].

EXCLÚS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude)

EXCLÚS ~să (~și, ~se) (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. /v. a exclude

exclude [At: (a. 1632) PAIMAITESCU, O.Ț. 187 / V: (îvr) eschiu~, esc~ / P: ex-clu~ / Pzi: exclud / E: lat excludere] 1 vt A înlătura pe cineva dintr-un loc (organizație, școală etc.) în care era admis la început. 2 vt A îndepărta. 3 vt A nu admite Si: a interzice. 4 vtr (D. două elemente) A (se) respinge. 5 vt A excepta.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

ESCLÚDE vb. III. v. exclude.

ESCLÚS, -Ă adj. v. exclus.

EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr’o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

arată toate definițiile

Intrare: exclus
exclus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclus
  • exclusul
  • exclusu‑
  • exclu
  • exclusa
plural
  • excluși
  • exclușii
  • excluse
  • exclusele
genitiv-dativ singular
  • exclus
  • exclusului
  • excluse
  • exclusei
plural
  • excluși
  • exclușilor
  • excluse
  • excluselor
vocativ singular
plural
eschis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esclus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esclus
  • esclusul
  • esclusu‑
  • esclu
  • esclusa
plural
  • escluși
  • esclușii
  • escluse
  • esclusele
genitiv-dativ singular
  • esclus
  • esclusului
  • escluse
  • esclusei
plural
  • escluși
  • esclușilor
  • escluse
  • escluselor
vocativ singular
plural
Intrare: exclude
verb (VT628)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exclude
  • excludere
  • exclus
  • exclusu‑
  • excluzând
  • excluzându‑
singular plural
  • exclude
  • excludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exclud
(să)
  • exclud
  • excludeam
  • exclusei
  • exclusesem
a II-a (tu)
  • excluzi
(să)
  • excluzi
  • excludeai
  • excluseși
  • excluseseși
a III-a (el, ea)
  • exclude
(să)
  • exclu
  • excludea
  • excluse
  • exclusese
plural I (noi)
  • excludem
(să)
  • excludem
  • excludeam
  • excluserăm
  • excluseserăm
  • exclusesem
a II-a (voi)
  • excludeți
(să)
  • excludeți
  • excludeați
  • excluserăți
  • excluseserăți
  • excluseseți
a III-a (ei, ele)
  • exclud
(să)
  • exclu
  • excludeau
  • excluseră
  • excluseseră
eschide
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eschiude
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esclude
  • escludere
  • esclus
  • esclusu‑
  • escluzând
  • escluzându‑
singular plural
  • esclude
  • escludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esclud
(să)
  • esclud
  • escludeam
  • esclusei
  • esclusesem
a II-a (tu)
  • escluzi
(să)
  • escluzi
  • escludeai
  • escluseși
  • escluseseși
a III-a (el, ea)
  • esclude
(să)
  • esclu
  • escludea
  • escluse
  • esclusese
plural I (noi)
  • escludem
(să)
  • escludem
  • escludeam
  • escluserăm
  • escluseserăm
  • esclusesem
a II-a (voi)
  • escludeți
(să)
  • escludeți
  • escludeați
  • escluserăți
  • escluseserăți
  • escluseseți
a III-a (ei, ele)
  • esclud
(să)
  • esclu
  • escludeau
  • escluseră
  • escluseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)