13 definiții pentru exclude

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús

exclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús

EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr'o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez [!]: a exclude pe cine-va dintr'o societate, un articul dintr'o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

Intrare: exclude
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exclude excludere exclus excluzând singular plural
exclude excludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exclud (să) exclud excludeam exclusei exclusesem
a II-a (tu) excluzi (să) excluzi excludeai excluseși excluseseși
a III-a (el, ea) exclude (să) exclu excludea excluse exclusese
plural I (noi) excludem (să) excludem excludeam excluserăm excluseserăm, exclusesem*
a II-a (voi) excludeți (să) excludeți excludeați excluserăți excluseserăți, excluseseți*
a III-a (ei, ele) exclud (să) exclu excludeau excluseră excluseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)