opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCIPIENT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

EXCIPIENT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.

excipient sn, a [At: BIANU, D. S. / P: ~pi-ent / Pl: ~e / E: fr excipient] 1-2 (Far) (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv sau foarte puțin activ față de organism în care se încorporează diferite medicamente.

EXCIPIENT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].

EXCIPIENT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)

EXCIPIENT ~e n. și adjectival Substanță care intră în componența unui medicament, servind la încorporare mai activă. ~ zaharos. /<fr. excipient

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excipient1 (desp. -pi-ent) adj. m., pl. excipienți; f. excipientă, pl. excipiente

excipient2 (desp. -pi-ent) s. n., pl. excipiente

excipient1 (-pi-ent) adj. m., pl. excipienți; f. excipientă, pl. excipiente

excipient2 (-pi-ent) s. n., pl. excipiente

excipient adj. m. (sil. -pi-ent), pl. excipienți; f. sg. excipientă, pl. excipiente

excipient s. n. (sil. -pi-ent), pl. excipiente

Intrare: excipient (adj.)
excipient1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -pi-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excipient
  • excipientul
  • excipientu‑
  • excipientă
  • excipienta
plural
  • excipienți
  • excipienții
  • excipiente
  • excipientele
genitiv-dativ singular
  • excipient
  • excipientului
  • excipiente
  • excipientei
plural
  • excipienți
  • excipienților
  • excipiente
  • excipientelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: excipient (s.n.)
excipient2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -pi-ent info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excipient
  • excipientul
  • excipientu‑
plural
  • excipiente
  • excipientele
genitiv-dativ singular
  • excipient
  • excipientului
plural
  • excipiente
  • excipientelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excipient, excipientăadjectiv
excipient, excipientesubstantiv neutru

  • 1. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.