7 definiții pentru excipient (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXCIPIENT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.
EXCIPIENT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
excipient sn, a [At: BIANU, D. S. / P: ~pi-ent / Pl: ~e / E: fr excipient] 1-2 (Far) (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv sau foarte puțin activ față de organism în care se încorporează diferite medicamente.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCIPIENT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCIPIENT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
excipient1 (desp. -pi-ent) adj. m., pl. excipienți; f. excipientă, pl. excipiente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
excipient1 (-pi-ent) adj. m., pl. excipienți; f. excipientă, pl. excipiente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
excipient adj. m. (sil. -pi-ent), pl. excipienți; f. sg. excipientă, pl. excipiente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -pi-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
excipient, excipientăadjectiv excipient, excipientesubstantiv neutru
- 1. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- excipient DEX '09 DEX '98 DN