2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exceptat1 sn [At: MDA ms / E: excepta] 1-2 Exceptare (1-2).

exceptat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~ați, ~e / E: excepta] 1 Care este lăsat deoparte. 2 Care nu este cuprins. 3 Care nu este socotit. 4 Exclus. 5 Care face obiectul unei excepții de la o normă, o regulă. 6 Separat. 7 (Jur; rar) Obiectat. corectată

esceptat, ~ă a vz exceptat

excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc~, (îvr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 vr (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.

ESCEPTÁ vb. I. v. excepta.

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)

A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare

exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.

*exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

EXCEPTA vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

Intrare: exceptat
exceptat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exceptat
  • exceptatul
  • exceptatu‑
  • excepta
  • exceptata
plural
  • exceptați
  • exceptații
  • exceptate
  • exceptatele
genitiv-dativ singular
  • exceptat
  • exceptatului
  • exceptate
  • exceptatei
plural
  • exceptați
  • exceptaților
  • exceptate
  • exceptatelor
vocativ singular
plural
esceptat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esceptat
  • esceptatul
  • esceptatu‑
  • escepta
  • esceptata
plural
  • esceptați
  • esceptații
  • esceptate
  • esceptatele
genitiv-dativ singular
  • esceptat
  • esceptatului
  • esceptate
  • esceptatei
plural
  • esceptați
  • esceptaților
  • esceptate
  • esceptatelor
vocativ singular
plural
Intrare: excepta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excepta
  • exceptare
  • exceptat
  • exceptatu‑
  • exceptând
  • exceptându‑
singular plural
  • exceptea
  • exceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exceptez
(să)
  • exceptez
  • exceptam
  • exceptai
  • exceptasem
a II-a (tu)
  • exceptezi
(să)
  • exceptezi
  • exceptai
  • exceptași
  • exceptaseși
a III-a (el, ea)
  • exceptea
(să)
  • excepteze
  • excepta
  • exceptă
  • exceptase
plural I (noi)
  • exceptăm
(să)
  • exceptăm
  • exceptam
  • exceptarăm
  • exceptaserăm
  • exceptasem
a II-a (voi)
  • exceptați
(să)
  • exceptați
  • exceptați
  • exceptarăți
  • exceptaserăți
  • exceptaseți
a III-a (ei, ele)
  • exceptea
(să)
  • excepteze
  • exceptau
  • excepta
  • exceptaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escepta
  • esceptare
  • esceptat
  • esceptatu‑
  • esceptând
  • esceptându‑
singular plural
  • esceptea
  • esceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esceptez
(să)
  • esceptez
  • esceptam
  • esceptai
  • esceptasem
a II-a (tu)
  • esceptezi
(să)
  • esceptezi
  • esceptai
  • esceptași
  • esceptaseși
a III-a (el, ea)
  • esceptea
(să)
  • escepteze
  • escepta
  • esceptă
  • esceptase
plural I (noi)
  • esceptăm
(să)
  • esceptăm
  • esceptam
  • esceptarăm
  • esceptaserăm
  • esceptasem
a II-a (voi)
  • esceptați
(să)
  • esceptați
  • esceptați
  • esceptarăți
  • esceptaserăți
  • esceptaseți
a III-a (ei, ele)
  • esceptea
(să)
  • escepteze
  • esceptau
  • escepta
  • esceptaseră
esepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)