2 intrări

19 definiții

exceptat1 sn [At: MDA ms / E: excepta] 1-2 Exceptare (1-2).

exceptat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc- / Pl: ~ați[1], ~e / E: excepta] 1 Care este lăsat deoparte. 2 Care nu este cuprins. 3 Care nu este socotit. 4 Exclus. 5 Care face obiectul unei excepții de la o normă, o regulă. 6 Separat. 7 (Jur; rar) Obiectat. corectată

  1. În original, pluralul fără accent — LauraGellner

esceptat, ~ă a vz exceptat

excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc~, (îvr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 vr (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.

exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

ESCEPTÁ vb. I. v. excepta.

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)

A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare

exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.

*exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCEPTA vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

Intrare: excepta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excepta exceptare exceptat exceptând singular plural
exceptea exceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exceptez (să) exceptez exceptam exceptai exceptasem
a II-a (tu) exceptezi (să) exceptezi exceptai exceptași exceptaseși
a III-a (el, ea) exceptea (să) excepteze excepta exceptă exceptase
plural I (noi) exceptăm (să) exceptăm exceptam exceptarăm exceptaserăm, exceptasem*
a II-a (voi) exceptați (să) exceptați exceptați exceptarăți exceptaserăți, exceptaseți*
a III-a (ei, ele) exceptea (să) excepteze exceptau excepta exceptaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escepta esceptare esceptat esceptând singular plural
esceptea esceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esceptez (să) esceptez esceptam esceptai esceptasem
a II-a (tu) esceptezi (să) esceptezi esceptai esceptași esceptaseși
a III-a (el, ea) esceptea (să) escepteze escepta esceptă esceptase
plural I (noi) esceptăm (să) esceptăm esceptam esceptarăm esceptaserăm, esceptasem*
a II-a (voi) esceptați (să) esceptați esceptați esceptarăți esceptaserăți, esceptaseți*
a III-a (ei, ele) esceptea (să) escepteze esceptau escepta esceptaseră
esepta
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: exceptat
exceptat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exceptat exceptatul excepta exceptata
plural exceptați exceptații exceptate exceptatele
genitiv-dativ singular exceptat exceptatului exceptate exceptatei
plural exceptați exceptaților exceptate exceptatelor
vocativ singular
plural
esceptat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esceptat esceptatul escepta esceptata
plural esceptați esceptații esceptate esceptatele
genitiv-dativ singular esceptat esceptatului esceptate esceptatei
plural esceptați esceptaților esceptate esceptatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)