2 intrări

12 definiții

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.

EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.

exceptá (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 excepteáză

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)

A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare

exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.

*exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoáte. (A ~ de la prevederile curente.)

Intrare: excepta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excepta exceptare exceptat exceptând singular plural
exceptea exceptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exceptez (să) exceptez exceptam exceptai exceptasem
a II-a (tu) exceptezi (să) exceptezi exceptai exceptași exceptaseși
a III-a (el, ea) exceptea (să) excepteze excepta exceptă exceptase
plural I (noi) exceptăm (să) exceptăm exceptam exceptarăm exceptaserăm, exceptasem*
a II-a (voi) exceptați (să) exceptați exceptați exceptarăți exceptaserăți, exceptaseți*
a III-a (ei, ele) exceptea (să) excepteze exceptau excepta exceptaseră
Intrare: exceptat
exceptat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exceptat exceptatul excepta exceptata
plural exceptați exceptații exceptate exceptatele
genitiv-dativ singular exceptat exceptatului exceptate exceptatei
plural exceptați exceptaților exceptate exceptatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)