2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 2. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. – Din ngr. íxarhos.

exarh sm [At: VALIAN, V. / P: egza~ / Pl: ~i / E: ngr ίξαρκος] 1 Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. 2 Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. 3 (Bis; înv) Demnitate în ierarhia ortodoxă, superioară celei de mitropolit și inferioară celei de patriarh, conferită, prin delegație, de patriarhia din Constantinopol. 4 (Bis; înv) Persoană care deținea demnitatea de exarh (3). 5 Organ de inspecție și de control al mănăstirilor într-o eparhie. 6 Arhiereu membru într-un exarh (5). 7 (Mol; înv) Mitropolit. 8 (Înv; șîs ~ul plaiurilor sau al plaiului ori ~ul laturilor) Șef al unei biserici ortodoxe autonome Si: patriarh. 9 (Fig; înv) Căpetenie.

EXARH, exarhi, s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegație, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deținea această demnitate. 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos.

EXARH, exarhi, s. m. 1. Șef al unei biserici ortodoxe autonome. 2. Organ de inspecție și control al mănăstirilor dintr-o eparhie ortodoxă.

EXARH s.m. 1. Titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – șef].

EXARH s. m. 1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ◊ organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

EXARH ~i m. Arhiereu însărcinat cu controlul mănăstirilor. /<ngr. éxarchos

exarh m. 1. locțiitor în Italia al împăratului din Orient; 2. locțiitorul patriarhului din Constantinopole: Exarhul Plaiurilor, titlul Mitropolitului nostru Primat [Gr. mod.].

*exárh m. (ngr. și vgr. éxarhos). Cel care ținea locu împăratuluĭ din Orient în Italia. Locotenentu patriarhuluĭ din Constantinopol. Exarhu plaĭurilor, titlu fostuluĭ mitropolit primat al Româniiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exarh (desp. e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi

!exarh (e-xarh/ex-arh) s. m., pl. exarhi

exarh s. m. (sil. mf. ex-), pl. exarhi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

exarh (exarhi), s. m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s. f. (vicariat).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

exarh, exarhi s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și Africa de Nord. 2. (În trecut) Demnitate bisericească în Bis. ortodoxă, superioară mitropolitului și inferioară patriarhului, care se conferea prin delegație de către Patriarhia din Constantinopol (Mitropolitul Ungrovlahiei era și exarh al plaiurilor dincolo de Carpați); persoană care deținea această demnitate. (Astăzi) Arhimandrit numit de chiriarh cu atribuții de inspecție și de control al m-rilor dintr-o eparhie. – Din gr. exarhos.

EXÁRH (< fr., lat., 3 ngr.) s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană (sec. 4). 2. Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord în sec. 6-7. 3. (În Biserica ortodoxă) Mitropolit delegat de patriarhul de la Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie sau dintr-o țară. ♦ Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie.

EXARH, titlu ecles. < gr. ῎Eξαρχος: Ecsarhu (Arh); Exarhu act.; Esarcu, C., diplomat.

Intrare: Exarh
Exarh nume propriu
nume propriu (I3)
  • Exarh
Intrare: exarh
  • silabație: e-xarh, ex-arh info
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exarh
  • exarhul
  • exarhu‑
plural
  • exarhi
  • exarhii
genitiv-dativ singular
  • exarh
  • exarhului
plural
  • exarhi
  • exarhilor
vocativ singular
  • exarhule
  • exarhe
plural
  • exarhilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exarh, exarhisubstantiv masculin

  • 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Guvernator bizantin din Italia și din Africa de Nord. DEX '09 DN
  • 2. (termen) bisericesc (la) ortodocși Mitropolit delegat de patriarhul din Constantinopol să conducă sau să îndrume treburile bisericești dintr-o provincie ori dintr-o țară; persoană care deținea această demnitate. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Arhiereu însărcinat cu inspecția și controlul mănăstirilor dintr-o eparhie. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.