2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exacerbare sf [At: CONTEMP., S. II, 1984, nr. 105, 411 / Pl: ~bări / E: exacerba] (Liv) 1 Intensificare a unei pasiuni sau a unei suferințe fizice Si: exacerbat1 (1-2), exacerbație (1-2). 2 Accentuare. 3 Exagerare a unui sentiment sau a unei suferințe fizice Si: exacerbat1 (3), exacerbație (3). 4 (Liv) Exasperare (1).

EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba.

EXACERBÁRE, exacerbări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație. – V. exacerba.

EXACERBÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a (se) exacerba; exacerbație. [< exacerba].

exacerba vt [At: LM / Pzi: ~bez / E: fr exacerber, lat exacerbare] (Liv) 1 A intensifica o pasiune sau o suferință fizică. 2 A accentua. 3 A exagera un sentiment sau o suferință fizică. 4 (Liv; d. oameni) A exaspera (1).

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare,

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Livr.) A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare.

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar; cu privire la dureri, sentimente etc.) A intensifica, a accentua.

EXACERBÁ vb. I. tr. (Liv.) A face mai violent; a întări, a intensifica (o durere, o pasiune etc.). [< fr. exacerber, cf. lat. exacerbare].

EXACERBÁ vb. tr. (despre dureri, senzații, sentimente) a intensifica, a accentua, a exagera. (< fr. exacerber, lat. exacerbare)

A EXACERBÁ ~éz tranz. rar (dureri, sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a intensifica în cel mai înalt grad. /<fr. exacerber, lat. exacerbare

*exacerbéz v. tr. (lat. exacerbare. V. acerb). Înăspresc, înrăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!exacerbáre (e-xa-/ex-a-) s. f., g.-d. art. exacerbắrii; pl. exacerbắri

exacerbáre s. f. (sil. mf. ex-), g.-d. art. exacerbării; pl. exacerbări

!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză

exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. 1 sg. exacerbéz, 3 sg. și pl. exacerbeáză

Intrare: exacerbare
exacerbare substantiv feminin
  • silabație: ex-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exacerbare
  • exacerbarea
plural
  • exacerbări
  • exacerbările
genitiv-dativ singular
  • exacerbări
  • exacerbării
plural
  • exacerbări
  • exacerbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exacerba
  • silabație: ex-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exacerba
  • exacerbare
  • exacerbat
  • exacerbatu‑
  • exacerbând
  • exacerbându‑
singular plural
  • exacerbea
  • exacerbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exacerbez
(să)
  • exacerbez
  • exacerbam
  • exacerbai
  • exacerbasem
a II-a (tu)
  • exacerbezi
(să)
  • exacerbezi
  • exacerbai
  • exacerbași
  • exacerbaseși
a III-a (el, ea)
  • exacerbea
(să)
  • exacerbeze
  • exacerba
  • exacerbă
  • exacerbase
plural I (noi)
  • exacerbăm
(să)
  • exacerbăm
  • exacerbam
  • exacerbarăm
  • exacerbaserăm
  • exacerbasem
a II-a (voi)
  • exacerbați
(să)
  • exacerbați
  • exacerbați
  • exacerbarăți
  • exacerbaserăți
  • exacerbaseți
a III-a (ei, ele)
  • exacerbea
(să)
  • exacerbeze
  • exacerbau
  • exacerba
  • exacerbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)