10 definiții pentru evocație evocațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evocație sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr évocation, lat evocatio, -onis] 1-4 (Rar) Evocare (1-4).

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].

EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)

EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation

evocațiune sf vz evocație

EVOCAȚIÚNE s.f. v. evocație.

*evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocáție s. f. → vocație

Intrare: evocație
evocație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evocație
  • evocația
plural
  • evocații
  • evocațiile
genitiv-dativ singular
  • evocații
  • evocației
plural
  • evocații
  • evocațiilor
vocativ singular
plural
evocațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evocațiune
  • evocațiunea
plural
  • evocațiuni
  • evocațiunile
genitiv-dativ singular
  • evocațiuni
  • evocațiunii
plural
  • evocațiuni
  • evocațiunilor
vocativ singular
plural