8 definiții pentru evocație

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.

evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)

evocáție s. f. → vocație

EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].

EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)

EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation

*evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: evocație
evocație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evocație evocația
plural evocații evocațiile
genitiv-dativ singular evocații evocației
plural evocații evocațiilor
vocativ singular
plural