12 definiții pentru evita

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.

EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.

evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă

evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. și pl. evítă

EVITÁ vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.

EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].

EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)

A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare

evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.

*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVITÁ vb. 1. a ocoli. (A ~ un obstacol.) 2. a se feri. (Am ~ să-l întîlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 4. a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

Intrare: evita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evita evitare evitat evitând singular plural
evi evitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evit (să) evit evitam evitai evitasem
a II-a (tu) eviți (să) eviți evitai evitași evitaseși
a III-a (el, ea) evi (să) evite evita evită evitase
plural I (noi) evităm (să) evităm evitam evitarăm evitaserăm, evitasem*
a II-a (voi) evitați (să) evitați evitați evitarăți evitaserăți, evitaseți*
a III-a (ei, ele) evi (să) evite evitau evita evitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)