12 definiții pentru eventualitate

EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.

EVENTUALITÁTE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. Toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă! REBREANU, R. II 149. – Pronunțat: -tu-a-.

eventualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualitắții; pl. eventualitắți

eventualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. eventualității; pl. eventualități

EVENTUALITÁTE s. v. posibilitate.

EVENTUALITÁTE s.f. Situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].

EVENTUALITÁTE s. f. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)

EVENTUALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter eventual. ~atea unui tratat. 2) Situație care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice ~. /<fr. éventualité

eventualitate f. 1. caracterul lucrului eventual; 2. eveniment nesigur.

*eventualitáte f. (d. eventual; fr. éventualité). Întîmplare, lucru care se poate întîmpla: ĭa-țĭ cortelu pentru orĭ-ce eventualitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVENTUALITÁTE s. posibilitate, probabilitate. (Nu trebuie exclusă și această ~.)

Intrare: eventualitate
eventualitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eventualitate eventualitatea
plural eventualități eventualitățile
genitiv-dativ singular eventualități eventualității
plural eventualități eventualităților
vocativ singular
plural