EVAZARE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect sau la anumite articole de îmbrăcăminte. – V. evaza.

evazare sf [At: CĂLINESCU, O. I, 13 / Pl: ~zări / E: evaza] 1 Lărgire progresivă a unui obiect către una din extremități. 2 (Spc) Extremitate lărgită progresiv.

EVAZARE, evazări, s. f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unui obiect. – V. evaza.

EVAZARE s.f. Acțiunea de a evaza și rezultatul ei; lărgire progresivă efectuată la extremitatea unei piese. [< evaza].

EVAZA, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect sau anumite articole de îmbrăcăminte. – Din fr. évaser.

evaza vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zez / E: fr évaser] A lărgi progresiv către una din extremități.

EVAZA, evazez, vb. I. Tranz. A lărgi progresiv, spre extremitatea deschisă, cavitatea unui obiect. – Din fr. évaser.

EVAZA vb. I. tr. A lărgi progresiv extremitatea unei piese; a deschide, a lărgi. [< fr. évaser].

EVAZA vb. tr. a lărgi progresiv extremitatea unei piese; a deschide, a lărgi. (< fr. évaser)

A EVAZA ~ez tranz. (o țeavă, un vas etc.) A lărgi progresiv spre partea de ieșire în formă de pâlnie. ~ o conductă. /<fr. évaser

*evazéz v. tr. (fr. évaser, d. vase, vas). Răzbuzez, lărgesc spre gură: ceașcă evazată.

evazare s. f., g.-d. art. evazării; pl. evazări

evazare s. f., g.-d. art. evazării; pl. evazări

evazare s. f., g.-d. art. evazării; pl. evazări

evazare

evaza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. evazez, 3 evazează; conj. prez. 1 sg. să evazez, 3 să evazeze

evaza (a ~) vb., ind. prez. 3 evazează

evaza vb., ind. prez. 1 sg. evazez, 3 sg. și pl. evazează

EVAZARE s. (TEHN.) teșire.

EVAZARE s. (TEHN.) teșire.