3 intrări

19 definiții

EVAPORÁT adj. (FIZ.) vaporizat, volatilizat. (Un lichid ~.)

*evaporát, -ă adj. și s. Fig. Zăpăcit, ușurel: cap evaporat, un evaporat.

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

EVAPORÁ, evápor, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma (un lichid) în vapori; a (se) vaporiza. ♦ A (se) transforma în vapori numai la suprafață, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se face nevăzut; a dispărea. [Prez. ind. și: evaporez] – Din fr. évaporer, lat. evaporare.

EVAPORÁ, evaporez și evápor, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în vapori la suprafața sa, la temperaturi inferioare temperaturii sale de fierbere. Sub influența căldurii, apa se evaporează.Cînd... [cărămizile] sînt întinse la soare, stropii de apă încep să se evaporeze numaidecît. BOGZA, C. O. 222. ♦ Fig. A dispărea, a se face nevăzut. Ce stare poate fi mai tragică decît a alerga după ceva care îți pare scump... și acest ceva... să se evaporeze cînd vrei să-l apuci. GHEREA, ST. CR. I 167.

!evaporá (a ~) vb., ind. prez. 3 eváporă

evaporá vb., ind. prez. 1 sg. evápor/evaporéz, 3 sg. și pl. eváporă/evaporeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. evápore/evaporéze

EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)

EVAPORÁ vb. v. dispărea, pieri.

EVAPORÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre lichide) A (se) transforma în vapori la o temperatură inferioară temperaturii sale de fierbere. 2. refl. (Fig.) A dispărea, a pieri deodată. [P.i. evápor și -rez, 3,6 eváporă și -rează. / < fr. évaporer, it., lat. evaporare].

EVAPORÁ vb. I. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. II. refl. (fig.) a dispărea, a pieri deodată. (< fr. évaporer, lat. evaporare)

A EVAPORÁ evápor A face să se evapore; a vaporiza. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

A SE EVAPORÁ mă evápor intranz. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se vaporiza. 2) fig. fam. (despre persoane) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri; a se eclipsa. [Și evaporez] /<fr. évaporer, lat. evaporare

evaporà v. 1. a transforma în aburi, în gaz; 2. a se împrăștia, a dispare.

*evaporéz v. tr. (lat. evapóro, -áre, d. vapor, abur). Fac să dispară prefăcîndu-se în abur: a evapora un lichid, benzina s´a evaporat. V. refl. Fig. Mă împrăștiĭ, dispar: mînia i s´a evaporat. V. vaporizez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVAPORÁT adj. (FIZ.) vaporizat, volatilizat. (Un lichid ~.)

EVAPORÁ vb. (FIZ.) a (se) vaporiza, a (se) volatiliza. (Lichidul s-a ~.)

evaporá vb. v. DISPĂREA. PIERI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

evapora, evaporez v. r. 1. a dispărea, a se face nevăzut. 2. (intl.d. un infractor dat în urmărire generală) a se ascunde de poliție.

Intrare: evapora (1 evapor)
evapora (1 evapor) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evapora evaporare evaporat evaporând singular plural
evaporă evaporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evapor (să) evapor evaporam evaporai evaporasem
a II-a (tu) evapori (să) evapori evaporai evaporași evaporaseși
a III-a (el, ea) evaporă (să) evapore evapora evaporă evaporase
plural I (noi) evaporăm (să) evaporăm evaporam evaporarăm evaporaserăm, evaporasem*
a II-a (voi) evaporați (să) evaporați evaporați evaporarăți evaporaserăți, evaporaseți*
a III-a (ei, ele) evaporă (să) evapore evaporau evapora evaporaseră
Intrare: evapora (1 evaporez)
evapora (1 evaporez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evapora evaporare evaporat evaporând singular plural
evaporea evaporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evaporez (să) evaporez evaporam evaporai evaporasem
a II-a (tu) evaporezi (să) evaporezi evaporai evaporași evaporaseși
a III-a (el, ea) evaporea (să) evaporeze evapora evaporă evaporase
plural I (noi) evaporăm (să) evaporăm evaporam evaporarăm evaporaserăm, evaporasem*
a II-a (voi) evaporați (să) evaporați evaporați evaporarăți evaporaserăți, evaporaseți*
a III-a (ei, ele) evaporea (să) evaporeze evaporau evapora evaporaseră
Intrare: evaporat
evaporat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evaporat evaporatul evapora evaporata
plural evaporați evaporații evaporate evaporatele
genitiv-dativ singular evaporat evaporatului evaporate evaporatei
plural evaporați evaporaților evaporate evaporatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)