26 de definiții pentru evantai evantail evantaliu evăntail evăntaliu evântaliu eventail eventaliu (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

evantai sn [At: HELIADE, D. J. 9/11 / V: ~aliu, (rar) ~l, (îvr) evăntail, evăntaliu, eventail, eventaliu, evântaliu (pl: ~ii) / Pl: ~e și ~uri / E: fr éventail] 1 Obiect confecționat din pene sau din fâșii de hârtie, de pânză etc. pliabile, dispuse radial și montate pe un mâner, care, prin agitare, produce răcoare. 2 (Înv) Apărătoare. 3-4 (Îljv) În ~ In formă de raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 5 (Rar) Ansamblu de lucruri diverse din aceeași categorie.

EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

EVANTÁI, evantaie, s. n. Obiect pliabil, în formă de semicerc, executat din hârtie, mătase, pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-și face vânt și a se apăra de căldură. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. [Var.: evantáliu s. n.] – Din fr. éventail.

EVANTÁI, evantaie și evantaiuri, s. n. Obiect în formă de semicerc, executat din hîrtie, pene, pînză sau dantelă, care se folosește pentru a-și face vînt și a se apăra de căldură. Prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care fluturau evantaiurile de dantelă neagră sau de pene. DUMITRIU, B. F. 160. Mișcîndu-și uriașele-i urechi ca niște evantaiuri, [elefantul] și-a întins trompa, zguduind cu putere gratiile. ANGHEL, PR. 115. ◊ Loc. adj. și adv. În evantai = în formă de raze care pornesc dintr-un punct și formează un semicerc. Păunul are coada în evantai. ▭ [Toamna] Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte. TOPÎRCEANU, B. 53. – Scris și: (după franțuzește) evantail (NEGRUZZI, S. III 65). – Variantă: evantáliu (BART, E. 101, ANGHEL-IOSIF, C. L. 9, HOGAȘ, H. 109) s. n.

evantái s. n., pl. evantáie

evantái s. n., pl. evantáie

EVANTÁI s. (înv. și pop.) apărătoare, (înv.) vânturar.

EVANTÁI s.n. Obiect (de formă semicirculară) confecționat din hârtie, din pene, din fildeș etc. cu care își fac vânt, spre a se răcori, mai ales femeile. ◊ În evantai = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. [Pl. -ie, -iuri, var. evantaliu s.n. / < fr. éventail].

EVANTÁI s. n. 1. obiect (semicircular) din hârtie, pene etc., cu care își fac vânt femeile. ♦ în ~ = în forma unor raze care se răspândesc dintr-un punct în semicerc. 2. (fig.) ansamblu de lucrări diverse ale aceleiași categorii. (< fr. éventail)

EVANTÁI ~ie n. Obiect pliabil în formă semicirculară, confecționat din diferite materiale și folosit (mai ales de femei) pentru a-și face vânt, spre a se răcori. ◊ În ~ în formă de raze ce formează un semicerc. /<fr. évantail

EVANTÁLIU s. n. v. evantai.

arată toate definițiile

Intrare: evantai
evantai1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evantai evantaiul
plural evantaie evantaiele
genitiv-dativ singular evantai evantaiului
plural evantaie evantaielor
vocativ singular
plural
evantail
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evantaliu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evantaliu evantaliul
plural evantalii evantaliile
genitiv-dativ singular evantaliu evantaliului
plural evantalii evantaliilor
vocativ singular
plural
evăntaliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evăntail
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evântaliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eventail
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eventaliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evantai2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evantai evantaiul
plural evantaiuri evantaiurile
genitiv-dativ singular evantai evantaiului
plural evantaiuri evantaiurilor
vocativ singular
plural