2 intrări

12 definiții

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la imobile, localități, regiuni) A lăsa liber, a goli. Divizia e în retragere... pînă în zorii zilei spitalul trebuie evacuat. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. 2. (Impropriu, cu privire la oameni și bunuri) A scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul. La Odesa, unde au fost evacuați in 1917 numeroși muncitori și soldați romîni, a luat ființă un comitet de acțiune social-democrat romîn, aflat sub influența ideologică a marxismului revoluționar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 86. 3. (Tehn.) A elimina gazele dintr-un cilindru al unui motor cu ardere internă. 4. (Tehn.) A elimina reziduurile într-un proces de producție industrială. 5. (Med.) A elimina fecalele din intestine, cu ajutorul unor medicamente sau tratamente locale. – Pronunțat: -cu-a.

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. și pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. v. elimina.

EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].

EVACUÁ vb. tr. 1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.). ◊ a da afară pe cineva (dintr-o locuință). 2. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. (< fr. évacuer, lat. evacuare)

A EVACUÁ ~éz tranz. 1) (spații, localități, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniți, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operațiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deținută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operație specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare

evacuà v. 1. a înceta de a ocupa un loc, o țară: a evacua un teritoriu; 2. Med. a face să iasă: a evacua umori.

*evacuéz v. tr. (evácuo, -áre, d. vacuus, gol, deșert). Med. Fac să ĭasă din corp. Arm. Părăsesc un loc capitulînd. A evacua bolnaviĭ (îld. a evacua locu saŭ spitalu de bolnavĭ) nu e zis propriŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. a elimina. (A ~ fecale, gaze.)

Intrare: evacua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evacua evacuare evacuat evacuând singular plural
evacuea evacuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evacuez (să) evacuez evacuam evacuai evacuasem
a II-a (tu) evacuezi (să) evacuezi evacuai evacuași evacuaseși
a III-a (el, ea) evacuea (să) evacueze evacua evacuă evacuase
plural I (noi) evacuăm (să) evacuăm evacuam evacuarăm evacuaserăm, evacuasem*
a II-a (voi) evacuați (să) evacuați evacuați evacuarăți evacuaserăți, evacuaseți*
a III-a (ei, ele) evacuea (să) evacueze evacuau evacua evacuaseră
Intrare: evacuat
evacuat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evacuat evacuatul evacua evacuata
plural evacuați evacuații evacuate evacuatele
genitiv-dativ singular evacuat evacuatului evacuate evacuatei
plural evacuați evacuaților evacuate evacuatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)