14 definiții pentru evacua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evacua vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ~cu-a / Pzi: ~uez / E: fr évacuer] 1 (Med; mai ales la forma pasivă; c. i. reziduuri organice) A elimina din organism Cf a defeca, a excreta, a urina, a voma. 2 (Mil; c. i. populația sau trupele unei țări, provincii, localități etc.) A se retrage (în urma unei înfrângeri). 3 (C. i. un imobil, o încăpere etc.) A părăsi (silit de împrejurări). 4 (C. i. o persoană sau un grup de persoane) A face să plece dintr-un loc (expus unei primejdii). 5 (Pex; c. i. persoane) A da afară din locuință. 6 (Teh; c. i. o cantitate excesivă de apă) A îndepărta de pe un teren, dintr-o mină etc. 7 (Teh) A elimina gazele dintr-un cilindru al unui motor cu combustie internă. 8 (Teh) A elimina reziduurile dintr-un proces tehnologic.

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populația, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.

EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la imobile, localități, regiuni) A lăsa liber, a goli. Divizia e în retragere... pînă în zorii zilei spitalul trebuie evacuat. CAMIL PETRESCU, U. N. 414. 2. (Impropriu, cu privire la oameni și bunuri) A scoate, în chip organizat, dintr-un loc și a duce în altul. La Odesa, unde au fost evacuați în 1917 numeroși muncitori și soldați romîni, a luat ființă un comitet de acțiune social-democrat romîn, aflat sub influența ideologică a marxismului revoluționar. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 86. 3. (Tehn.) A elimina gazele dintr-un cilindru al unui motor cu ardere internă. 4. (Tehn.) A elimina reziduurile într-un proces de producție industrială. 5. (Med.) A elimina fecalele din intestine, cu ajutorul unor medicamente sau tratamente locale. – Pronunțat: -cu-a.

EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].

EVACUÁ vb. tr. 1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.). ◊ a da afară pe cineva (dintr-o locuință). 2. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. (< fr. évacuer, lat. evacuare)

A EVACUÁ ~éz tranz. 1) (spații, localități, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniți, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operațiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deținută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operație specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare

evacuà v. 1. a înceta de a ocupa un loc, o țară: a evacua un teritoriu; 2. Med. a face să iasă: a evacua umori.

*evacuéz v. tr. (evácuo, -áre, d. vacuus, gol, deșert). Med. Fac să ĭasă din corp. Arm. Părăsesc un loc capitulînd. A evacua bolnaviĭ (îld. a evacua locu saŭ spitalu de bolnavĭ) nu e zis propriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evacuá (a ~) (-cu-a) vb., ind. prez. 3 evacueáză, 1 pl. evacuắm (-cu-ăm); conj. prez. 3 să evacuéze (-cu-e-); ger. evacuấnd (-cu-ând)

evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. și pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)

evacua (ind. prez. 1 sg. evacuez, 3 sg. și pl. evacuează)

evacuez, -uează 3, -ueze 3 conj., -uam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. v. elimina.

EVACUA vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuință.) 2. a părăsi. (Au ~ orașul.) 3. a elimina. (A ~ fecale, gaze.)

Intrare: evacua
  • silabație: -cu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evacua
  • evacuare
  • evacuat
  • evacuatu‑
  • evacuând
  • evacuându‑
singular plural
  • evacuea
  • evacuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • evacuez
(să)
  • evacuez
  • evacuam
  • evacuai
  • evacuasem
a II-a (tu)
  • evacuezi
(să)
  • evacuezi
  • evacuai
  • evacuași
  • evacuaseși
a III-a (el, ea)
  • evacuea
(să)
  • evacueze
  • evacua
  • evacuă
  • evacuase
plural I (noi)
  • evacuăm
(să)
  • evacuăm
  • evacuam
  • evacuarăm
  • evacuaserăm
  • evacuasem
a II-a (voi)
  • evacuați
(să)
  • evacuați
  • evacuați
  • evacuarăți
  • evacuaserăți
  • evacuaseți
a III-a (ei, ele)
  • evacuea
(să)
  • evacueze
  • evacuau
  • evacua
  • evacuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)