3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ev sn [At: MUREȘANU, P. 102/7 / Pl: ~uri și (rar) ~i sm / E: lat aevum] 1 Perioadă din istoria omenirii (sau a unui popor) ale cărei limite convenționale sunt determinate de mari evenimente. 2 (Prc) Epocă. 3 (Înv) Interval de timp de o sută de ani Si: veac, secol Cf eră. 4 (Îs) ~ul mediu, (rar) ~ul de mijloc, (înv) ~ul median, ~ul miez, mediul ~, miezul ~ Perioadă cuprinsă între Antichitate și timpurile moderne, limitată, în mod convențional, între căderea Imperiului Roman de Apus (a. 476) și luarea Constantinopolului de către turci (a. 1453). 5 (Rar; îs) ~ul vechi Antichitatea. 6 (Mpl) Eternitate. corectată

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.

EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum.

EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră din istoria omenirii caracterizată prin anumite trăsături care o deosebesc de altele. Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, ducînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227. După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39. Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitul unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capitolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orînduirea feudală și ale cărui limite convenționale sînt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62.

EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum].

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)

EV évuri n. livr. Perioadă mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trăsături specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum

ev m. 1. secol: de cinzeci evi pe dânșii s’a închis al lor mormânt BOL; 2. una din cele trei mari diviziuni ale istoriei universale: evul-mediu.

*1) ev n., pl. urĭ (lat. aevum. V. etate, etern). Mare diviziune a istoriiĭ (maĭ multe secule): evu mediŭ se întinde de la 495 pînă la 1453 saŭ 1492. – Acest cuvînt a fost introdus de Germanu Kellner la 1688.

electronvolt sm [At: LTR / Pl: ~lți / E: fr électronvolt] Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.

ELECTRONVÓLT, electronvolți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.[1]

  1. În DEX’98: ELECTRON-VOLT. LauraGellner

ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.[1]

  1. În DEX’09: ELECTRONVÓLT. LauraGellner

ELECTRONVÓLT s.m. Unitate de energie folosită în fizica nucleară, egală cu energia câștigată de un electron accelerat cu o diferență de potențial de un volt. [< fr. électronvolt].

ELECTRONVÓLT s. m. Unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)

electronvólt s. m. (fiz.) Unitate de măsură pentru energie folosită în fizica atomică, egală cu energia dobândită de un electron la o diferență de potențial de un volt ◊ „Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți).” Sc. 4 III 78 p. 5; v. și 28 VI 77 p. 4 (din fr. électron-volt, engl., rus. electron-volt; PR 1948; FC I 48; DTP, LTR; DEX, DN3)

ELECTRONVÓLT ~ți m. Unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt

evul-mediu n. veacul de mijloc, timpul scurs între căderea imperiului de Occident (475) și luarea Constantinopolului de către Turci (1453).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri / evi

!electronvólt s. m., pl. electronvólți; simb. eV

arată toate definițiile

Intrare: ev
ev1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ev
  • evul
  • evu‑
plural
  • evuri
  • evurile
genitiv-dativ singular
  • ev
  • evului
plural
  • evuri
  • evurilor
vocativ singular
plural
ev2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ev
  • evul
  • evu‑
plural
  • evi
  • evii
genitiv-dativ singular
  • ev
  • evului
plural
  • evi
  • evilor
vocativ singular
plural
Intrare: electronvolt
electronvolt substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electronvolt
  • electronvoltul
  • electronvoltu‑
plural
  • electronvolți
  • electronvolții
genitiv-dativ singular
  • electronvolt
  • electronvoltului
plural
  • electronvolți
  • electronvolților
vocativ singular
plural
eV3 (simbol) simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • eV
electron-volt substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electron-volt
  • electron-voltul
plural
  • electron-volți
  • electron-volții
genitiv-dativ singular
  • electron-volt
  • electron-voltului
plural
  • electron-volți
  • electron-volților
vocativ singular
plural
Intrare: Evul Mediu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Evul Mediu
plural
genitiv-dativ singular
  • Evului Mediu
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ev

  • 1. livresc Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: epocă eră (subst.) perioadă 3 exemple
    exemple
    • Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, ducînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227.
      surse: DLRLC
    • După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39.
      surse: DLRLC
    • Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitu! unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capitolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217.
      surse: DLRLC

etimologie:

electronvolt electron-volt eV

  • 1. Unitate de măsură a energiei (folosită în fizica nucleară), egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DCR2 un exemplu
    exemple
    • Acum este însă vorba, după cum relatează China Nouă, de o mașină gigant de câteva zeci de GEV (miliarde de electronvolți). Sc. 4 III 78 p. 5; vezi și 28 VI 77 p. 4.
      surse: DCR2
  • comentariu simbol eV
    surse: DOOM 2

etimologie:

Evul Mediu

  • 1. Perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • diferențiere Perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist.
    surse: MDN '00
  • diferențiere Interval de timp caracterizat prin orânduirea feudală și ale cărui limite convenționale sunt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62.
      surse: DLRLC

etimologie: