14 definiții pentru eufemism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphémisme.

eufemism sn [At: ANTONESCU, D. / S și: (rar) euphe~ / P: e-u~ / Pl: ~e / E: fr euphémisme] Cuvânt sau expresie care înlocuiește un cuvânt sau o expresie jignitoare, neplăcută, obscenă, pentru a atenua efectul neplăcut, dar respectând sensul.

EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. (Lingv.) Cuvînt sau expresie care înlocuiește un cuvînt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă. «Tu ai luat-o» în loc de «tu ai furat-o» este un eufemism. – Pronunțat: e-u-.

EUFEMÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt, expresie cu care se înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt sau o expresie care desemnează ceva urât, jignitor sau obscen. [< fr. euphémisme, cf. gr. eu – bine, phemi – vorbesc].

EUFEMÍSM s. n. cuvânt, expresie care înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt, ori o expresie desemnând ceva neplăcut, jignitor sau obscen. (< fr. euphémisme)

EUFEMÍSM ~e n. Element de limbă care înlocuiește, în vorbire sau în scris, un cuvânt sau o expresie neplăcută, vulgară, jignitoare, respectând paralelismul de sens. /<fr. euphémisme

eufemism n. îndulcirea expresiunii pentru idei neplăcute, triste sau neoneste. Limba recurge la eufemisme spre a reda numele duhurilor rele și în primul rând al necuratului (ce superstițiunea interzice a-l numi pe nume), al zinelor rele (ex. Ielele, Dânsele, Frumoasele, Milostivele), ale boalelor grave (v. epilepsie), etc.

*eufemízm n., pl. e (vgr. euphemismós, d. eŭ, bine, și phemizo, exprim). Ret. Îndulcirea expresiuniĭ, ca: nu maĭ eștĭ tînăr îld. eștĭ bătrîn, naiv îld. prost. V. retorică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eufemism (e-u-) s. n., pl. eufemisme

eufemísm s. n. (sil. e-u-), pl. eufemísme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EUFEMÍSM s. n. (< fr. euphémisme, cf. gr. eu – bine, phemi – vorbesc): cuvânt sau expresie cu care se înlocuiește în vorbire sau în scris un alt cuvânt sau expresie care desemnează ceva neplăcut, urât, jignitor sau obscen. Astfel: are o vârstă respectabilă, e certat cu morala, nu se simte prea bine etc.

eufemism (gr. euphemismos „zicere de bun augur”), figură constând în îndulcirea, prin substituire sau perifrază, a expresiei unei idei, pe care respectul față de noi înșine și față de alții ne împiedică, adesea, s-o numim cu adevăratul său nume (A): „O femeie în vârstă respectabilă” (în loc de „bătrână”).

EUFEMISM (< fr. euphémisme ; cf. gr. eu, bine și pheme, vorbă, cuvînt) Procedeu stilistic care constă în îndulcirea prin perifrază sau substituire a unei expresii cu sens dur și chiar jignitor sau obscen. Exemplu: nemanierat, în loc de bădăran; ironic, în loc de batjocoritor. Eufemismele apar adesea în vorbirea curentă. Ele pot lua forma unei hiperbole (v.), exemplu: a fost magnific ; a unei litote (v.), n-a fost rău. Mult folosit este eufemismul verbal, substituire a unui verb printr-o perifrază care exprimă o idee neplăcută. Ex. Ei nu sînt în relații bune (în loc de: ei sînt certați). Eufemismul se învecinează adesea cu ironia (v.). Ex. Zici adesea de una ajunsă în vîrstă cuvioasăatestatul vremii nu va să-l primească. (GR. ALEXANDRESCU, Satiră. Duhului meu) El poate fi și onomastic, ca Ăl cu coarne, Ucigă-l crucea ș.a, în loc de dracul.

Intrare: eufemism
  • silabație: e-u- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eufemism
  • eufemismul
  • eufemismu‑
plural
  • eufemisme
  • eufemismele
genitiv-dativ singular
  • eufemism
  • eufemismului
plural
  • eufemisme
  • eufemismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eufemism, eufemismesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «Tu ai luat-o» în loc de «tu ai furat-o» este un eufemism. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.