eucalipt sm [At: ENC. ROM. / P: e-u~ / Pl: ~pți / E: fr eucalyptus, lat eucalyptus] 1 Gen de arbori giganți, tropicali și subtropicali, cu flori mici verzi și frunze persistente, din frunzele și scoarța cărora se extrag uleiuri eterice folosite în farmacie și parfumerie, lemnul, dur și rezistent, folosindu-se în construcții (Eucalyptus). 2 Arbore din genul eucalipților (1). 3 (Îs) Esență de ~ Ulei extras din frunzele de eucalipt. 4 (Îs) Bomboană de ~ Bomboană aromată cu esență de eucalipt.

EUCALIPT, eucalipți, s. m. Arbore gigantic din Australia, din frunzele și scoarța căruia se extrage un ulei întrebuințat în medicină; lemnul lui, foarte dur, se folosește în construcții (Eucalyptus globulus). Ca niște fluvii vegetale, eucalipții își revarsă în cer mărețele și nepotolitele lor torente. BOGZA, C. O. 91. – Pronunțat: e-u-.

EUCALIPT s.m. Arbore uriaș din Australia, din frunzele și din scoarța căruia se extrage un ulei eteric și al cărui lemn, de o duritate excepțională, este folosit în construcții. [Pron. e-u-. / < fr. eucalyptus].

EUCALIPT s. m. arbore gigant (sub)tropical, cu flori mici, verzi, și frunze persistente, din frunzele și scoarța căruia se extrag uleiuri folosite în farmacie și parfumerie, cu lemn, de o duritate excepțională. (< fr., lat. eucalyptus)

EUCALIPT ~ți m. Abore tropical și subtropical foarte înalt (cu lemn dur, care se folosește în construcții), cu frunze bogate în uleiuri eterice, folosite în medicină și în parfumerie. [Sil. e-u-ca-lipt] /<fr. eucalyptus

eucalipt m. arbore balzamic, originar din Oceania, crește repede și ajunge la o statură uriașă: lemnu-i servă la construirea corăbiilor și a obiectelor de tâmplărie, iar frunzele-i sunt întrebuințate ca astringent și febrifug.

*eucalípt m. (lat. științific eucalyptus, d. vgr. eû, bine și kalyptós, acoperit, fiind-că limbu caliceluĭ rămîne acoperit pînă după înflorire. V. apocalips). Un fel de copac mirtaceŭ balsamic gigantic. (Crește pin Australia și a fost aclimatizat și’n Eŭropa, unde e întrebuințat la uscarea mlaștinilor. Frunzele luĭ îs astringente și febrifuge).

eucalipt (desp. e-u-) s. m., pl. eucalipți

eucalipt (e-u-) s. m., pl. eucalipți

eucalipt s. m. (sil. e-u-), pl. eucalipți

EUCALÍPT (< fr. {i}; gr. eu „bine” + kalyptos „acoperit”) s. m. Denumire dată arborilor tropicali și subtropicali din genul Eucalyptus, familia mirtaceelor, cu frunze persistente, acoperite cu un strat ceros ce conține un ulei eteric parfumat și flori mici verzui. Sunt cei mai înalți arbori (până la 155 m), având o creștere foarte rapidă, de circa 5 m pe an. Frunzele conțin 0,25-4,5% uleiuri eterice, folosite în farmacie și parfumerie. Lemnul de e., foarte rezistent și dur, este folosit în construcții.

EUCALYPTUS L’Herit., EUCALIPT, fam. Myrtaceae. Gen originar din Australia, Arhipelagul Malayez, 500 specii, arbori șt arbuști erecți, cu scoarța tulpinilor netedă, verde-cenușie, se exfoliază ușor. Frunze persistente, coriacee, acoperite cu. un strat ceros ce conține un ulei eteric foarte parfumat, verzi-cenușii, cele tinere mai albăstrui, subrotunde sau chiar cordiforme, fără pețiol și stau orizontal, cele mature sînt oblong-lanceolate și tind să atîrne. Flori hermafrodite, petale concrescute sub formă de căpăcel, care cade o dată cu înflorirea, stamine multe, pistil cu ovar cu 4 loji și un stil. Fruct, capsulă, se deschide în partea superioară, semințe mici, închise la culoare. în țara de origine atinge 150 m înălțime, iar în regiunile noastre, în condiții de seră, pînă la 3 m.