2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETOLÓG, etologi, s. m. Specialist în etologie. – Din fr. éthologue.

ETOLÓG, etologi, s. m. Specialist în etologie. – Din fr. éthologue.

ETOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în etologie (2). [Cf. it. etologo].

ETOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în etologie. (< it. etologo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etológă s. f., pl. etológe

etológă s. f., pl. etológe

etológ s. m., pl. etológi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ETO- „morav, obicei, comportament”. ◊ gr. ethos „obicei, caracter” > fr. étho-, germ. id., engl. id., it. eto- > rom. eto-.~crație (v. -crație), s. f., guvernămînt fondat numai pe principiile moralei; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a obiceiurilor, practicilor și uzanțelor etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a comportamentului animalelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină avînd ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. Știință care studiază evoluția comportamentului și modul de viață al plantelor și animalelor. 3. Știința legilor care determină formarea caracterelor; ~mer (v. -mer), s. n., organism vegetal cu un număr normal de cromozomi; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită; ~pee (v. -pee), s. f., 1. Figură de stil care constă în personificarea unor lucruri. 2. Figură de compoziție constînd în zugrăvirea caracterului sau a structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvîntare.

Intrare: etologă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etolo
  • etologa
plural
  • etologe
  • etologele
genitiv-dativ singular
  • etologe
  • etologei
plural
  • etologe
  • etologelor
vocativ singular
plural
Intrare: etologă
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etologă
  • etologa
plural
  • etologe
  • etologele
genitiv-dativ singular
  • etologe
  • etologei
plural
  • etologe
  • etologelor
vocativ singular
plural