7 definiții pentru etolog

ETOLÓG, etologi, s. m. Specialist în etologie. – Din fr. éthologue.

ETOLÓG, etologi, s. m. Specialist în etologie. – Din fr. éthologue.

etológ s. m., pl. etológi

ETOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în etologie (2). [Cf. it. etologo].

ETOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în etologie. (< it. etologo)

etológă s. f., pl. etológe


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETO- „morav, obicei, comportament”. ◊ gr. ethos „obicei, caracter” > fr. étho-, germ. id., engl. id., it. eto- > rom. eto-.~crație (v. -crație), s. f., guvernămînt fondat numai pe principiile moralei; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a obiceiurilor, practicilor și uzanțelor etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a comportamentului animalelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină avînd ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. Știință care studiază evoluția comportamentului și modul de viață al plantelor și animalelor. 3. Știința legilor care determină formarea caracterelor; ~mer (v. -mer), s. n., organism vegetal cu un număr normal de cromozomi; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită; ~pee (v. -pee), s. f., 1. Figură de stil care constă în personificarea unor lucruri. 2. Figură de compoziție constînd în zugrăvirea caracterului sau a structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvîntare.

Intrare: etolog
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etolog etologul
plural etologi etologii
genitiv-dativ singular etolog etologului
plural etologi etologilor
vocativ singular
plural