ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -e, adj. Care se referă la etimologie; care se ocupă de etimologia cuvintelor. Indicație etimologică. Dicționar etimologic. ♦ Care are în vedere etimologia. Ortografie etimologică.

etimológic adj. m., pl. etimológici; f. etimológică, pl. etimológice

etimológic adj. → logic

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos].

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. referitor la etimologie; bazat pe etimologie. (< fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)

ETIMOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de etimologie; propriu etimologiei. Dicționar ~ ◊ Ortografie ~că ortografie în care scrierea cuvintelor este bazată pe etimologia lor. /<fr. étymologique, lat. etymologicus

etimologic a. 1. relativ la etimologie; 2. care dă etimologia cuvintelor: dicționar etimologic.

*etimológic, -ă adj. (vgr. etymologikós). Relativ la etimologie: dicționar etimologic. Adv. În mod etimologic.

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. (cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos): în sintagmele dicționar etimologic, dublet etimologic, fonetism etimologic, ortografie etimologică, principiu etimologic și scriere etimologică (v.).