etimologic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 103 / V: (înv) ~ghic / S și: etym~ / Pl: ~gici, ~gice / E: fr étymologique, lat etimologicus, cf ngr ετυμολογικός] 1 sm (Îvr; îf etimologhic) Etimolog. 2-3 a Care se referă la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (1-2). 4-5 a Privitor la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (3-4). 6 a Bazat pe etimologie (2) Si: (înv) etimologicesc (5). 7-8 a De etimologie (2, 6) Si: etimologicesc (6-7). 9 a Care studiază etimologia (2). 10 av Din punctul de vedere al etimologiei (2). 11-12 a, av (Care este) conform cu etimologia (2). 13 (Îs) Sens ~ Sensul cel mai apropiat de cel al cuvântului din care derivă un cuvânt. 14 a (Îs) Principiu ~ Principiu de scriere a cuvintelor pe baza etimologiei (2) lor. 15 Ortografie ~ă Ortografie bazată pe principiul etimologic (14) Si: etimologism (2).