2 intrări

15 definiții

ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei. – V. etalona.

ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei. – V. etalona.

ETALONÁRE, etalonări, s. f. Acțiunea de a etalona și rezultatul ei; determinarea experimentală a corecțiilor ce trebuie aduse unui instrument de măsură pentru a obține valoarea reală a mărimii de măsurat.

etalonáre s. f., g.-d. art. etalonắrii; pl. etalonắri

etalonáre s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări

ETALONÁRE s.f. Acțiunea de a etalona. ♦ (Cinem.) Operație prin care se stabilesc condițiile de copiere a unui material cinematografic. [< etalona].

ETALONÁRE s. f. 1. acțiunea de a etalona. 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon)

ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii. – Din fr. étalonner.

ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr-un film din punctul de vedere al densității optice și al culorii. – Din fr. étalonner.

ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat. A etalona un termometru.

etaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 etaloneáză

etaloná vb.. ind. prez. 1 sg. etalonéz, 3 sg. și pl. etaloneáză

ETALONÁ vb. I. tr. A marca, a fixa valoarea unei mărimi de măsurat. ♦ A stabili un etalon. [< fr. étalonner].

ETALONÁ vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei mărimi de măsură. 2. a compara un instrument de măsură cu un etalon. ◊ a stabili un etalon. (< fr. étalonner)

A ETALONÁ ~éz tranz. 1) (instrumente de măsură) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de măsură) A grada în conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (măsură-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. étalonner

Intrare: etalona
etalona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etalona etalonare etalonat etalonând singular plural
etalonea etalonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etalonez (să) etalonez etalonam etalonai etalonasem
a II-a (tu) etalonezi (să) etalonezi etalonai etalonași etalonaseși
a III-a (el, ea) etalonea (să) etaloneze etalona etalonă etalonase
plural I (noi) etalonăm (să) etalonăm etalonam etalonarăm etalonaserăm, etalonasem*
a II-a (voi) etalonați (să) etalonați etalonați etalonarăți etalonaserăți, etalonaseți*
a III-a (ei, ele) etalonea (să) etaloneze etalonau etalona etalonaseră
Intrare: etalonare
etalonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etalonare etalonarea
plural etalonări etalonările
genitiv-dativ singular etalonări etalonării
plural etalonări etalonărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)