14 definiții pentru etalaj etalagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etalaj sn [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~agiu / Pl: (rar) ~uri / E: fr étalage] 1 Etalare (1). 2 (Ccr) Totalitate a mărfurilor expuse. 3 (Pex) Loc unde sunt expuse mărfurile. 4 (Teh) Parte inferioară în formă de trunchi de con a cuvei unui furnal.

ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.

ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.

ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară a cuvei cuptorului înalt.

ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].

ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)

etalaj n. 1. expunere de mărfuri sau mărfurile înseși; 2. fig. paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de erudițiune.

*etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etaláj s. n., pl. etaláje

etaláj s. n., pl. etaláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ETALAJ s. etalare, expunere, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

Intrare: etalaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etalaj
  • etalajul
  • etalaju‑
plural
  • etalaje
  • etalajele
genitiv-dativ singular
  • etalaj
  • etalajului
plural
  • etalaje
  • etalajelor
vocativ singular
plural
etalagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)