12 definiții pentru estuar
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESTUAR, estuare, s. n. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. estuaire, lat. aestuarium.
ESTUAR, estuare, s. n. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. estuaire, lat. aestuarium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
estuar sn [At: LM / P: ~tu-ar / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr estuaire] 1 Zonă joasă de coastă pe care apa mării sau a oceanului o acoperă numai în timpul fluxului. 2 Albie minoră a unui fluviu, lărgită și adâncită (adeseori ca o pâlnie) în zona de vărsare a acestuia, formată pe țărmuri de maree puternice sau de mișcările de coborâre a uscatului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESTUAR, estuare, s. n. Gura largă ca o pîlnie a unor fluvii mari, care ia naștere prin înaintarea mării înspre uscat și prin efectul eroziv al fluxului și refluxului. (Fig.) Șiroaiele de zăpadă topită împletiseră pe covor ciudate exerciții de cartografie: lacuri și estuare, fluvii și mărunte arhipelaguri. C. PETRESCU, C. V. 154. – Pronunțat: -tu-ar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESTUAR s.n. Gură foarte largă și adîncă, în formă de pîlnie, a unor fluvii, prin care acestea se varsă în mare. [Pron. -tu-ar, pl. -re, -ruri. / < fr. estuaire, cf. lat. aestuarium < aestus – flux].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESTUAR s. n. parte a unui fluviu, mai lărgită, prin care acesta se varsă în mare. (< fr. estuaire, lat. aestuarium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ESTUAR ~e n. Gura de vărsare a unui fluviu lărgită în formă de pâlnie. [Sil. es-tu-ar] /<fr. estuaire, lat. aestuarium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*estuáriŭ n. și -ar n., pl. e (lat. aestuarium, d. aestus, clocotire, flux). Gură de fluviŭ largă (din cauza fluxuluĭ): estuaru Girondeĭ, Tamizeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
estuar (desp. -tu-ar) s. n., pl. estuare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
estuar (-tu-ar) s. n., pl. estuare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
estuar s. n. (sil. -tu-ar), pl. estuare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
estuar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
estuar, (engl.= estuarine), locul de vărsare a unui fluviu într-o mare afectată de maree capabile să îndepărteze, prin reflux, materialul aluvionar și cel rezultat din erodarea malurilor în timpul fluxului.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: es-tu-ar
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
estuar, estuaresubstantiv neutru
- 1. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Șiroaiele de zăpadă topită împletiseră pe covor ciudate exerciții de cartografie: lacuri și estuare, fluvii și mărunte arhipelaguri. C. PETRESCU, C. V. 154. DLRLC
-
etimologie:
- estuaire DEX '09 DEX '98 DN
- aestuarium DEX '09 DEX '98 DN