12 definiții pentru estradă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estra sf [At: LEON ASACHI, B. 29/29, cf 87/21 / V: (înv) stra / Pl: ~de / E: fr estrade] 1 Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. 2 (D. muzică, concerte, spectacole; îla) De ~ Distractiv, ușor și variat. 3 (Șîs teatru de ~) Teatru care dă spectacole cu program distractiv, ușor și variat Si: teatru de varietăți. 4 Platformă ridicată față de nivelul unei săli, pe care este așezată masa prezidiului, catedra etc. 5 (Muz) Gen ușor, distractiv, cuprinzând mici piese vocale și instrumentale cu caracter dansant.

ESTRÁDĂ, estrade, s. f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. ◊ Loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, ușor și variat; (despre teatre) care dă spectacole cu program distractiv, ușor și variat. ♦ Platformă ridicată față de nivelul unei săli, pe care este așezată masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând mici piese vocale și instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

ESTRÁDĂ, estrade, s. f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. ◊ Loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, ușor și variat; (despre teatre) care dă spectacole cu program distractiv, ușor și variat. ♦ Platformă ridicată față de nivelul unei săli, pe care este așezată masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând mici piese vocale și instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

ESTRÁDĂ, estrade, s. f. Scenă rudimentară, adesea improvizată, într-o sală sau în aer liber, pe care se desfășoară reprezentații artistice. Cînd sala s-a umplut, un acordeon răsună și cîntăreții anunțați apar pe estradă, primiți de public, fiecare după faimă și simpatiile de care se bucură. ANGHEL, PR. 190. Pe-o estradă, în stînga, orchestra compusă mai mult din alămuri făcea un scandal nemaipomenit. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. ◊ Concert (sau spectacol, muzică etc.) de estradă = reprezentație artistică cu un program variat compus mai ales din muzică distractivă, scenete satirice, recitări etc. Teatru de estradă = sală de teatru unde se reprezintă spectacole de estradă. ♦ Platformă ridicată cu una sau mai multe trepte față de nivelul unei săli, al unui amfiteatru sau al unei săli de clasă, pe care e așezată masa prezidiului, catedra etc. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35.

ESTRÁDĂ s.f. 1. Scenă, platformă (uneori improvizată) într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzică) de estradă = concert, spectacol, muzică cu caracter ușor, variat, distractiv, satiric; teatru de estradă = teatru unde au loc spectacole de estradă. 2. Parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. [< fr. estrade].

ESTRÁDĂ s. f. 1. platformă într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ♦ de ~ = (despre teatru, muzică, concerte, spectacole) ușor, variat, distractiv, satiric. ◊ parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. 2. gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând piese vocale și instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic. (< fr. estrade)

ESTRÁDĂ ~e f. 1) Scenă improvizată într-o sală sau în aer liber pe care au loc reprezentări artistice. ◊ Concert (muzică) de ~ concert (muzică) cu caracter ușor, distractiv, variat. 2) Parte mai ridicată într-o sală, pe care este așezată masa unui prezidiu, o catedră etc. [G.-D. estradei; Sil. e-stra-dă] /<fr. estrade

estradă f. podeală ridicată pe care s’așează fotolii, scaune.

*estrádă f., pl. e (fr. estrade, d. pv. estrada, it. strada. V. stradă). Podină, înălțătură de lemn (de ordinar în anfiteatru p. ca persoanele din apoĭ să poată privi peste capu celor din ainte saŭ p. ca lucrurile puse pe ĭa maĭ în fund să se poată vedea).

cinematográf-estrádă s. n. (cinem.) Cinematograf care conține elemente specifice estradei ◊ „S-a spus «Lanterna-magică este un cinematograf-estradă».” Cont. 22 V 62 p. 4; v. și 18 IX 64 p. 2 //din cinematograf + estradă//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estrádă s. f., g.-d. art. estrádei; pl. estráde

estrádă s. f., g.-d. art. estrádei; pl. estráde

Intrare: estradă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estra
  • estrada
plural
  • estrade
  • estradele
genitiv-dativ singular
  • estrade
  • estradei
plural
  • estrade
  • estradelor
vocativ singular
plural