2 intrări

19 definiții

ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima.

ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima.

ESTIMÁRE, estimări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a estima; evaluare, prețuire.

estimáre s. f., g.-d. art. estimắrii; pl. estimắri

estimáre s. f., g.-d. art. estimării; pl. estimări

ESTIMÁRE s. 1. v. evaluare. 2. estimație, evaluare, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)

ESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; prețuire, estimație. [< estima].

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.

estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)

A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESTIMÁRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimație, evaluare, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuiálă, (înv.) prețăluíre. (~ valorii unui obiect.) 2. estimație, evaluare, (fig.) bilánț, socoteálă. (O sumară ~ ne arată că...)

ESTIMÁ vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prínde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)

Intrare: estima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estima estimare estimat estimând singular plural
estimea estimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estimez (să) estimez estimam estimai estimasem
a II-a (tu) estimezi (să) estimezi estimai estimași estimaseși
a III-a (el, ea) estimea (să) estimeze estima estimă estimase
plural I (noi) estimăm (să) estimăm estimam estimarăm estimaserăm, estimasem*
a II-a (voi) estimați (să) estimați estimați estimarăți estimaserăți, estimaseți*
a III-a (ei, ele) estimea (să) estimeze estimau estima estimaseră
Intrare: estimare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estimare estimarea
plural estimări estimările
genitiv-dativ singular estimări estimării
plural estimări estimărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)