escatologie sf [At: ENC. ROM. / V: eshato~ / S și: escha~ / Pl: ~ii^[1] / E: fr eschatologie] Totalitate a concepțiilor religioase referitoare la soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al universului. corectat(ă)

ESCATOLOGIE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfîrșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvînt].

eschatologie sf vz escatologie

eshatologie sf vz escatologie

ESCHATOLOGIE s.f. v. escatologie.

ESHATOLOGIE s.f. v. escatologie.

ESHATOLOGIE s. f. totalitatea concepțiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii. (< fr. eschatologie)

escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art. escatologiei

!escatologie s. f., art. escatologia, g.-d. escatologii, art. escatologiei

escatologie s. f., g.-d. art. escatologiei

eshatologie s. f., art. eshatologia, g.-d. eshatologii, art. eshatologiei

ESCATO- (ESCHATO-, ESHATO-) „sfîrșit, final, ultim”. ◊ gr. eskhatos „final, ultim” > fr. eschato-, germ. id., engl. id. > rom. escato-, eschato și eshato-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea concepțiilor mistice referitoare la soarta finală a omului și a omenirii.

ESCATOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. eskhatos „ultima” + logos „studiu”) s. f. (REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.

eshatologie s. f. Concepție existentă în unele religii despre sfârșitul universului, despre distrugerea lumii și despre destinul omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătură despre evenimente legate de sfârșitul vieții omului pe pământ și de mântuirea lui (eshatologie particulară), precum și despre realitățile ultime ale sfârșitului lumii (a doua venire a Domnului, învierea morților, judecata universală, cer nou și pământ nou, viața veșnică și chinurile veșnice), când lumea începe din nou având ca scop nu sfârșitul, ci eternitatea (eshatologie universală). [Var. escatologie s. f.] – Din fr. eschatologie.