15 definiții pentru escatologie eschatologie eshatologie

escatologie sf [At: ENC. ROM. / V: eshagi~ / S și: escha~ / Pl: ~ii[1] / E: fr eschatologie] Totalitate a concepțiilor religioase referitoare la soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al universului. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie.

ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie.

!escatologíe s. f., art. escatología, g.-d. escatologíi, art. escatologíei

escatologíe s. f., g.-d. art. escatologíei

ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt].

eschatologie sf vz escatologie

eshatologie sf vz escatologie

eshatologíe s. f., art. eshatología, g.-d. eshatologíi, art. eshatologíei

ESCHATOLOGÍE s.f. v. escatologie.

ESHATOLOGÍE s.f. v. escatologie.

ESHATOLOGÍE s. f. totalitatea concepțiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii. (< fr. eschatologie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCATOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. eskhatos „ultima” + logos „studiu”) s. f. (REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.

ESCATO- (ESCHATO-, ESHATO-) „sfîrșit, final, ultim”. ◊ gr. eskhatos „final, ultim” > fr. eschato-, germ. id., engl. id. > rom. escato-, eschato și eshato-.~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea concepțiilor mistice referitoare la soarta finală a omului și a omenirii.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

eshatologíe s. f. Concepție existentă în unele religii despre sfârșitul universului, despre distrugerea lumii și despre destinul omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătură despre evenimente legate de sfârșitul vieții omului pe pământ și de mântuirea lui (eshatologie particulară), precum și despre realitățile ultime ale sfârșitului lumii (a doua venire a Domnului, învierea morților, judecata universală, cer nou și pământ nou, viața veșnică și chinurile veșnice), când lumea începe din nou având ca scop nu sfârșitul, ci eternitatea (eshatologie universală). [Var. escatologíe s. f.] – Din fr. eschatologie.

Intrare: escatologie
escatologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escatologie escatologia
plural
genitiv-dativ singular escatologii escatologiei
plural
vocativ singular
plural
eschatologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eschatologie eschatologia
plural
genitiv-dativ singular eschatologii eschatologiei
plural
vocativ singular
plural
eshatologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eshatologie eshatologia
plural
genitiv-dativ singular eshatologii eshatologiei
plural
vocativ singular
plural