7 definiții pentru escatologie

ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie.

ESCATOLOGÍE s. f. Totalitatea concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului. – Din fr. eschatologie.

!escatologíe s. f., art. escatología, g.-d. escatologíi, art. escatologíei

escatologíe s. f., g.-d. art. escatologíei

ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCATOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. eskhatos „ultima” + logos „studiu”) s. f. (REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.

ESCATO- (ESCHATO-, ESHATO-) „sfîrșit, final, ultim”. ◊ gr. eskhatos „final, ultim” > fr. eschato-, germ. id., engl. id. > rom. escato-, eschato și eshato-.~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea concepțiilor mistice referitoare la soarta finală a omului și a omenirii.

Intrare: escatologie
escatologie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escatologie escatologia
plural
genitiv-dativ singular escatologii escatologiei
plural
vocativ singular
plural