ESCATOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. eskhatos „ultima” + logos „studiu”) s. f. (REL.) Totalitatea concepțiilor despre sfârșitul Universului și despre destinului omului după moarte. ♦ (În creștinism) Învățătura despre instaurarea împărăției lui Dumnezeu după a doua venire a lui Hristos, ca Judecător.