16 definiții pentru erupție erupțiune

ERÚPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute. [Var.: erupțiúne s. f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

ERÚPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute. [Var.: erupțiúne s. f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

ERÚPȚIE, erupții, s. f. 1. Acțiunea prin care un vulcan aruncă lavă sau prin care o sondă aruncă petrol; ieșire bruscă și violentă din pămînt a unui gaz, a petrolului, a lavei etc.; țîșnire, izbucnire. Erupția este însoțită de tulburări funcționale și senzitive foarte variate. NICOLAU-MAISLER, D. V. 93. În măruntaiele munților, la izbucnirea erupției vulcanice, aurul a năvălit în toate crăpăturile stîncilor. BOGZA, Ț. 12. La erupția unei sonde, inginerul Dinu Grințescu înscrie in carnetul său debitul zilnic în tone. C. PETRESCU, A. 355. 2. Apariția unor pete roșii sau a unor bășicuțe pe piele, constituind un simptom al unor boli; (concretizat) totalitatea acestor pete sau bășicuțe.

erúpție (țâșnire, izbucnire) (-ți-e) s. f., art. erúpția (-ți-a), g.-d. art. erúpției; pl. erúpții, art. erúpțiile (-ți-i-)

erúpție s. f. (sil. -ți-e), art. erúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. erúpției; pl. erúpții, art. erúpțiile (sil. -ți-i-)

ERÚPȚIE s. 1. irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țâșnire. (~ petrolului din pământ.) 2. v. vulcanism. 3. v. alergie. 4. (ASTRON.) erupție cromosferică v. erupție solară; erupție solară = erupție cromosferică.

ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. ◊ Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption].

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio)

ERÚPȚIE ~i f. 1) Izbucnire bruscă și violentă din pământ (a lavei vulcanilor, gazelor, țițeiului etc.). ~ vulcanică. ◊ ~ solară creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 2) Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe, constituind simptomul unei boli. [G.-D. erupției; Sil. -ți-e] /<fr. éruption, lat. eruptio, ~onis

ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție.

ERUPȚIÚNE s. f. v. erupție.

ERUPȚIÚNE s.f. v. erupție.

erupți(un)e f. 1. ieșire bruscă și violentă: erupțiunea Vezuviului; 2. Med. spuzeală de pete, bube, etc.

*erupțiúne f. (lat. e-ruptio. V. corupțiune). Ĭeșire violentă, izbucnire: erupțiune vulcanică. Med. Ĭeșire subită și abundantă [!] de sînge, puroĭ ș. a. Ĭeșire de coșurĭ, pete ș. a. pe pele [!]. Erupțiunea dinților, ĭeșirea lor din alveolă. – Și -úpție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERÚPȚIE s. 1. irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.) 2. (GEOL.) vulcanism, (înv.) spárgere. 3. (MED.) alergie, exantem, (pop.) plescáviță, spuzeálă, (reg.) spuzitúră, (înv.) prozăritúră. (Pe corp i-a apărut o ~.)

erupție, (engl.= eruption) principalul mod de manifestare a activității vulcanice prin care lave, piroclastite, gaze ajung să fie eliberate în dom. subaerian sau subacvatic. În funcție de căile de acces ale acestui material, e. pot fi centrale (la intersecția unor falii sau prin perforarea formațiunilor geologice preexistente; ele conduc la individualizarea unui con vulcanic), liniare (de-a lungul unor falii sau fracturi, generând structuri vulcanice alungite – Călimani – Harghita), și areale (de-a lungul unor sisteme de fracturi și zone de scufundare a crustei, generând curgeri și, respectiv, platouri de lave: platoul Thulean – Islanda, Scoția, platoul Decan – India).

Intrare: erupție
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erupție erupția
plural erupții erupțiile
genitiv-dativ singular erupții erupției
plural erupții erupțiilor
vocativ singular
plural
erupțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erupțiune erupțiunea
plural erupțiuni erupțiunile
genitiv-dativ singular erupțiuni erupțiunii
plural erupțiuni erupțiunilor
vocativ singular
plural