2 intrări

10 definiții

eructare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: eructa] 1 Eliminare cu zgomot, pe gură, a gazelor din stomac Si: eructat1 (1), eructație, râgâit1, râgâială. 2 (Înv) Vomare.

eructa [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr éructer] 1 vi A elimina cu zgomot, pe gură, gazele din stomac Si: (pop) a râgâi. 2 vt (Înv) A vomita.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

eructá (a ~) vb., ind. prez. 3 eructeáză

eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare].

ERUCTÁ vb. intr. a râgâi. (< fr. éructer, lat. eructare)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERUCTA vb. (FIZIOL.) a rîgîi.

Intrare: eructa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eructa eructare eructat eructând singular plural
eructea eructați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eructez (să) eructez eructam eructai eructasem
a II-a (tu) eructezi (să) eructezi eructai eructași eructaseși
a III-a (el, ea) eructea (să) eructeze eructa eructă eructase
plural I (noi) eructăm (să) eructăm eructam eructarăm eructaserăm, eructasem*
a II-a (voi) eructați (să) eructați eructați eructarăți eructaserăți, eructaseți*
a III-a (ei, ele) eructea (să) eructeze eructau eructa eructaseră
Intrare: eructare
eructare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eructare eructarea
plural eructări eructările
genitiv-dativ singular eructări eructării
plural eructări eructărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)