5 definiții pentru eructare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eructare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: eructa] 1 Eliminare cu zgomot, pe gură, a gazelor din stomac Si: eructat1 (1), eructație, râgâit1, râgâială. 2 (Înv) Vomare.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: eructare
eructare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eructare
  • eructarea
plural
  • eructări
  • eructările
genitiv-dativ singular
  • eructări
  • eructării
plural
  • eructări
  • eructărilor
vocativ singular
plural