15 definiții pentru eroic iroic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eroic, ~ă [At: ASACHI, I., 1/19 / V: (înv) heroic, iroic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héroïque, ger heroisch, it eròico, lat heroicus, ngr ἡρωïκός] 1 a Propriu eroilor Si: (iuz) eroicesc (1). 2 a Care aparține eroilor Si: (iuz) eroicesc (2). 3 a Referitor la eroi Si: eroicesc (3). 4 a De eroi Si: eroicesc (4). 5 a (D. epoci istorice) Care, odată cu trecerea timpului, capătă caracter de legendă, de mit Si: eroicesc (5). 6 a (D. oameni) Care se remarcă prin vitejie și curaj extraordinar în domeniul armelor Si: eroicesc (6) Si: viteaz, brav. 7 a (D. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care denotă vitejie și curaj Si: (iuz) eroicesc (7). 8 a (D. oameni sau colectivități) Demn de stimă, de glorie, datorită calităților sale excepționale, a superiorității sale morale, a devotamentului său pentru o cauză Si: (iuz) eroicesc (8) Si: celebru, ilustru, renumit, mare. 9 a (D. însușiri, sentimente, acțiuni, manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă superioritate morală, abnegație Si: (iuz) eroicesc (9). 10 a Care trezește admirație Si: eroicesc (10). 11 a Care se impune prin calități deosebite Si: eroicesc (11), maiestuos, măreț. 12 a Ieșit din comun Si: (iuz) eroicesc (12). 13 a (D. poeme, opere literare sau despre forme ale artei) Care celebrează faptele unui erou Si: (iuz) eroicesc (13) Cf epopee. 14 a Cu caracter elevat Si: eroicesc (14). 15 a (Îs) Vers ~ Hexametru Si: eroicesc (15). 16 a (Îas) Alexandrin Si: eroicesc (16). 17 a (Îas) Endecasilab Si: eroicesc (17). 18 a (Înv; d. medicamente) Cu acțiune imediată Si: puternic, energic, eroicesc (18). 19 a (D. un procedeu de acțiune, un remediu; frr; fig) La care se recurge în caz extrem Si: eroicesc (19). 20 sn Eroism. 21 sn Formulă de manifestare a sublimului, expresie a unității idealului etic cu cel estetic. modificată

ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.

ERÓIC, -Ă, eroici, -ce, adj. Care ține de erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. ♦ (Despre opere literare, artistice) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Pr.: -ro-ic] – Din fr. héroïque, lat. heroicus.

ERÓIC, -Ă, eroici, -e, adj. 1. De erou, caracteristic eroilor, cu calități de erou; p. ext. măreț, grandios. Eroicele popoare sovietice. Timpuri eroice.Eroicele lupte ale ceferiștilor și petroliștilor din 1933 au scos la iveală forța și combativitatea clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/4. Scriitorii sovietici știu pentru cine muncesc. Cititorii înșiși vin la ei și le cer ca prin cuvinte simple și imagini juste să le zugrăvească munca lor eroică. SAHIA, U.R.S.S. 164. A țării eroică oștire. ALEXANDRESCU, P. 145. ♦ (Despre opere literare) Care are drept subiect faptele unor eroi. [Antioh Cantemir] începuse și un poem eroic numit Petreida, în lauda marelui Petru, care însă rămase neisprăvit. NEGRUZZI, S. II 157. 2. Energic, drastic; la care se recurge în caz extrem. Mijloc eroic.

ERÓIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povestește faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus].

ERÓIC, -Ă I. adj. propriu eroilor; cu calități de erou. ◊ măreț, grandios. ◊ (despre poezii, poeme etc.) care cântă, povestește faptele unui erou. II. s. n. formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unirii idealului etic cu cel estetic. (< fr. héroïque)

ERÓIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eroi; propriu eroilor. Faptă ~că. 2) (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi. 3) Care vădește măreție. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicus

ERÓIC1 adv. Cu eroism; cu multă dăruire. [Sil. e-ro-ic]. /<fr. héroïque, lat. heroicus

eroic a. 1. ce ține de erou: curaj eroic; timpuri eroice, în cari trăiau vechii eroi, a căror viață e amestecată cu fabule; 2. epic: poezie eroică; 3. Med. energic: remediu eroic. ║ adv. cu eroism.

*eróic, -ă adj. (vgr. ῾eroïkós). De eroŭ, vitejesc: acțiune eroică. Timpurĭ eroice, cînd trăĭaŭ eroiĭ și a căror istorie e amestecată cu fabule. Poezie eroică, nobilă, înaltă, care-ĭ celebrează pe eroĭ. Med. Foarte puternic, foarte eficace, vorbind de oare-care medicamente: remediŭ eroic. Adv. În mod eroic, vitejește.

eroi-comic a. jumătate eroic și jumătate comic: genul eroi-comic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eróic (-ro-ic) adj. m., pl. eróici; f. eróică, pl. eróice

eróic adj. m. (sil. -ro-ic), pl. eróici; f. sg. eróică, pl. eróice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERÓIC adj., adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.

EROIC adj., adv. 1. adj. glorios, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă de arme ~.) 2. adv. bărbătește, curajos, vitejește, (pop.) voinicește. (S-a luptat ~.)

Intrare: eroic
eroic adjectiv
  • silabație: -ro-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eroic
  • eroicul
  • eroicu‑
  • eroică
  • eroica
plural
  • eroici
  • eroicii
  • eroice
  • eroicele
genitiv-dativ singular
  • eroic
  • eroicului
  • eroice
  • eroicei
plural
  • eroici
  • eroicilor
  • eroice
  • eroicelor
vocativ singular
plural
iroic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)