11 definiții pentru vitejesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc.

VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. – Viteaz + suf. -esc.

vitejesc, ~ească a [At: URECHE, L. 89 / V: (înv) ~eze~, (reg) vet~ / Pl: ~ești / E: viteaz + – esc] 1 Caracteristic celor viteji (5). 2 Care se referă la cei viteji (5). 3 Care denotă vitejie (2) Si: eroic (7), (asr) viteaz (7).

VITEJÉSC, -EÁSCĂ, vitejești, adj. De viteaz, de vitejie. Slăvită fie ziua-n care Din jertfe grele, vitejești, S-au luminat și-n țara noastră Atîtea palide ferești. FFRUNZĂ, Z. 46. Nici nu se putea alege un loc mai nimerit pentru a pregăti la fapte vitejești inimile acelora. VLAHUȚĂ, R. P. 13. Nu-i mai scump mimică azi Pe lumea pămîntească Decît un nume de viteaz Și moartea vitejească. ALECSANDRI, P. A. 210. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164.

VITEJÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru viteji; de viteaz. /viteaz + suf. ~esc

vitejesc a. de viteaz: fapte vitejești.

1) vitejésc, -eáscă adj. (d. viteaz). De viteaz: moarte vitejească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vitejesc adj. m., f. vitejească; pl. m. și f. vitejești

vitejesc adj. m., f. vitejească; pl. m. și f. vitejești

vitejésc adj. m., f. vitejeáscă; pl. m. și f. vitejéști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VITEJÉSC adj. 1. v. curajos. 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~ească.)

VITEJESC adj. 1. bărbătesc, curajos, viteaz, (reg.) bărbătos. (Faptă ~.) 2. eroic, glorios, strălucit, (pop.) voinicesc. (Luptă ~.)

Intrare: vitejesc
vitejesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitejesc
  • vitejescul
  • vitejescu‑
  • vitejească
  • vitejeasca
plural
  • vitejești
  • vitejeștii
  • vitejești
  • vitejeștile
genitiv-dativ singular
  • vitejesc
  • vitejescului
  • vitejești
  • vitejeștii
plural
  • vitejești
  • vitejeștilor
  • vitejești
  • vitejeștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vitejesc, vitejeascăadjectiv

  • 1. Care aparține vitejilor, privitor la viteji sau la vitejie, de viteaz; plin de vitejie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Slăvită fie ziua-n care Din jertfe grele, vitejești, S-au luminat și-n țara noastră Atîtea palide ferești. FRUNZĂ, Z. 46. DLRLC
    • format_quote Nici nu se putea alege un loc mai nimerit pentru a pregăti la fapte vitejești inimile acelora. VLAHUȚĂ, R. P. 13. DLRLC
    • format_quote Nu-i mai scump nimică azi Pe lumea pămîntească Decît un nume de viteaz Și moartea vitejească. ALECSANDRI, P. A. 210. DLRLC
    • format_quote Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. DLRLC
etimologie:
  • Viteaz + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.