12 definiții pentru ermetic

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -e, adj. 1. (Despre un sistem de închidere) Care astupă perfect, care nu permite să pătrundă nimic înăuntru și nici să iasă ceva afară. Închidere ermetică.Fig. Din această închidere ermetică in eul lor, urmează că ei [parnasienii] nu pot admite ca arta să fie o forță socială. IONESCU-RION, C. 101. ◊ (Adverbial) Borcan astupat ermetic. 2. Fig. Greu de înțeles. O frază ermetică.Poezie ermetică = poezie decadentă caracterizată prin obscuritate voită. – Scris și: hermetic.

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. ermétică, pl. ermétice

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg. ermétică, pl. ermétice

ERMÉTIC adj. etanș. (Închidere ~.)

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsând să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înțeles, de neînțeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanșează perfect. 2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ◊ ezoteric. (< fr. hérmétique)

ERMÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; etanș. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înțeles; impenetrabil; obscur. Stil ~. /<fr. hermétique

*ermétic, -ă adj. (d. Ermes, Mercur al Grecilor. La Egiptenĭ el era tatăl științelor, maĭ ales al celor oculte. Fără îndoĭală, de aceĭa alchimiștiĭ, mult timp după stingerea păgînizmuluĭ [!], îl aveaŭ ca patron, ĭar alchimiiĭ i se zicea la început „știința ermetică”). Relativ la prefacerea metalelor unu într'altu și la medicina universală. Închis perfect, fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru: butelie ermetică. Adv. Fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru, cum ar fi o butelie peste al căreĭ dop aĭ turnat ceară care s'a solidificat.

hermetic a. 1. relativ la alchimie: știință hermetică; 2. bine astupat să nu poată pătrunde aerul: închidere hermetică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERMÉTIC adj. etanș. (Închidere ~.)

Intrare: ermetic
ermetic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermetic ermeticul ermetică ermetica
plural ermetici ermeticii ermetice ermeticele
genitiv-dativ singular ermetic ermeticului ermetice ermeticei
plural ermetici ermeticilor ermetice ermeticelor
vocativ singular
plural