16 definiții pentru ermetic hermetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ermetic, ~ă [At: STAMATI, F. 47/3 / V: h~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hermetique] 1-2 a, av Etanș. 3-4 av, a (Într-un mod) care este dificil sau imposibil de înțeles sau de interpretat. Si: abscons, ezoteric, impenetrabil, ininteligibil, obscur. 5 a (D. concepții, principii etc.) Care preconizează folosirea unor procedee ermetice (4). 6-7 sf, a (Persoană) care practică sau cultivă un stil ermetic (4). 8 a (Frr) Privitor la alchimie sau la medicina universală Si: ezoteric, ocult, secret.

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înțeles ◊ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.

ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -e, adj. 1. (Despre un sistem de închidere) Care astupă perfect, care nu permite să pătrundă nimic înăuntru și nici să iasă ceva afară. Închidere ermetică.Fig. Din această închidere ermetică în eul lor, urmează că ei [parnasienii] nu pot admite ca arta să fie o forță socială. IONESCU-RION, C. 101. ◊ (Adverbial) Borcan astupat ermetic. 2. Fig. Greu de înțeles. O frază ermetică.Poezie ermetică = poezie decadentă caracterizată prin obscuritate voită. – Scris și: hermetic.

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsând să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înțeles, de neînțeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanșează perfect. 2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ◊ ezoteric. (< fr. hérmétique)

ERMÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; etanș. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înțeles; impenetrabil; obscur. Stil ~. /<fr. hermétique

*ermétic, -ă adj. (d. Ermes, Mercur al Grecilor. La Egiptenĭ el era tatăl științelor, maĭ ales al celor oculte. Fără îndoĭală, de aceĭa alchimiștiĭ, mult timp după stingerea păgînizmuluĭ, îl aveaŭ ca patron, ĭar alchimiiĭ i se zicea la început „știința ermetică”). Relativ la prefacerea metalelor unu într’altu și la medicina universală. Închis perfect, fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru: butelie ermetică. Adv. Fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru, cum ar fi o butelie peste al căreĭ dop aĭ turnat ceară care s’a solidificat.

HERMÉTIC, -Ă adj. v. ermetic.

HERMÉTIC, -Ă adj. v. ermetic.

hermetic a. 1. relativ la alchimie: știință hermetică; 2. bine astupat să nu poată pătrunde aerul: închidere hermetică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. ermétică, pl. ermétice

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg. ermétică, pl. ermétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERMÉTIC adj. etanș. (Închidere ~.)

ERMETIC adj. etanș. (Închidere ~.)

Intrare: ermetic
ermetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermetic
  • ermeticul
  • ermeticu‑
  • ermetică
  • ermetica
plural
  • ermetici
  • ermeticii
  • ermetice
  • ermeticele
genitiv-dativ singular
  • ermetic
  • ermeticului
  • ermetice
  • ermeticei
plural
  • ermetici
  • ermeticilor
  • ermetice
  • ermeticelor
vocativ singular
plural
hermetic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hermetic
  • hermeticul
  • hermeticu‑
  • hermetică
  • hermetica
plural
  • hermetici
  • hermeticii
  • hermetice
  • hermeticele
genitiv-dativ singular
  • hermetic
  • hermeticului
  • hermetice
  • hermeticei
plural
  • hermetici
  • hermeticilor
  • hermetice
  • hermeticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ermetic hermetic adesea (și) adverbial

  • 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: etanș 3 exemple
    exemple
    • Închidere ermetică.
      surse: DLRLC
    • Borcan astupat ermetic.
      surse: DLRLC
    • figurat Din această închidere ermetică în eul lor, urmează că ei [parnasienii] nu pot admite ca arta să fie o forță socială. IONESCU-RION, C. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Greu de înțeles
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: impenetrabil obscur un exemplu
    exemple
    • O frază ermetică.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. rar (În terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor.
    surse: DN

etimologie: