2 intrări

17 definiții

ERBICIDÁ, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren agricol cu erbicide. – Din erbicid.

ERBICIDÁ, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren agricol cu erbicide. – Din erbicid.

*erbicidá (a ~) vb., ind. prez. 3 erbicideáză

erbicidá vb., ind. prez. 1 sg. erbicidéz, 3 sg. și pl. erbicideáză

ERBICIDÁ vb. tr. a aplica erbicide pe un teren. (< erbicid)

A ERBICIDÁ ~éz tranz. (un teren agricol) A trata cu erbicide. /Din erbicid

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare agriculturii.

erbicíd s. n., pl. erbicíde

erbicíd s. n., pl. erbicíde

ERBICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var. ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr. herbicide, cf. lat. herba – iarbă, caedere – a ucide].

ERBICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide)

ERBICÍD ~e n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare plantelor de cultură. /<fr. herbicide


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

erbicidá vb. I A aplica erbicide pe un teren ◊ „O mașină de erbicidat, două combinatoare și două semănători stăteau pe terenurile din Manasia, din cauză că pe câmp nu sosise cisterna cu apă. Deci nu se poate erbicida, nici combinatoarele nu pot intra în lucru și nici semănătorile.” R.l. 17 IV 76 p. 5 (din erbicid + -a; DEX-S)

ERBICÍDE (fr. {i}; {s} lat. herba „iarbă”, „plantă” + -cid „care ucide”) s. n. pl. Substanțe chimice cu acțiune toxică selectivă (limitată la unele specii vegetale) sau generală (pentru orice specie), folosite pentru distrugerea buruienilor din culturile agricole, de pe diferite terenuri (drumuri, căi ferate) etc.

ERBI- „iarbă, buruiană”. ◊ L. herba „iarbă” > fr. herbi-, germ. id., engl. id. > rom. erbi-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ierburile dăunătoare agriculturii; ~color (v. -color), adj., de culoarea verde a ierbii; ~fer (v. -fer), adj., acoperit cu ierburi; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu ierburi. 2. s. n. pl., Grup de mamifere care se hrănesc cu vegetale, avînd o dentiție specială.

Intrare: erbicid
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erbicid erbicidul erbici erbicida
plural erbicizi erbicizii erbicide erbicidele
genitiv-dativ singular erbicid erbicidului erbicide erbicidei
plural erbicizi erbicizilor erbicide erbicidelor
vocativ singular
plural
Intrare: erbicida
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) erbicida erbicidare erbicidat erbicidând singular plural
erbicidea erbicidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) erbicidez (să) erbicidez erbicidam erbicidai erbicidasem
a II-a (tu) erbicidezi (să) erbicidezi erbicidai erbicidași erbicidaseși
a III-a (el, ea) erbicidea (să) erbicideze erbicida erbicidă erbicidase
plural I (noi) erbicidăm (să) erbicidăm erbicidam erbicidarăm erbicidaserăm, erbicidasem*
a II-a (voi) erbicidați (să) erbicidați erbicidați erbicidarăți erbicidaserăți, erbicidaseți*
a III-a (ei, ele) erbicidea (să) erbicideze erbicidau erbicida erbicidaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)